Îmi scrieţi că aţi avut un preot bun, care a fost însă mutat într-o altă parohie. În locul lui a venit alt preot, care vă supără prin purtarea lui. Nu este atent şi se grăbeşte tot timpul la slujbe, este superficial în discuţii, neglijent şi neclar la predică.

Mă întrebaţi cum puteţi să scăpaţi de această ispită.

Aflaţi că dumneavoastră sunteți vinovaţi pentru situaţia aceasta! Domnul v-a dat un preot bun, dar nu aţi ştiut să-l preţuiţi, aşa că l-a luat înapoi. Vă întreb: v-aţi făcut mai buni prin faptul că aţi avut un preot bun? Desigur, vă este greu să-mi răspundeţi pozitiv. Şi eu, de departe, îmi dau seama că nu v-aţi făcut mai buni, după critica pe care o faceţi noului preot, fără să vă controlaţi câtuşi de puţin aversiunea faţă de el.

Înainte de preotul acela bun, aţi mai avut unul, şi acela foarte bun. Vedeţi câţi preoţi buni v-a trimis Dumnezeu? Şi totuşi aţi rămas neîndreptaţi. Ce S-a gândit atunci Dumnezeu? De ce să-Mi sacrific preoţii Mei buni pentru aceşti oameni care nu se îndreaptă? O să le trimit pe unul care li se potriveşte.

Şi v-a trimis!

Ar fi trebuit ca, imediat după aceea, să vă faceţi autocritică, să vă pocăiţi şi să vă îndreptaţi. Dar domniile voastre aţi judecat şi aţi condamnat!

(Ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisori, Editura Egumenița, p. 15)