responsabilitate

Responsabilitățile devin mai ușoare atunci când reunesc întreaga familie

Dacă soţii ar împărţi creştineşte, deopotrivă, greutatea vieţii lor, oamenilor le-ar fi uşor să trăiască şi pe pământ, dar întrucât soţii – unul sau amândoi – sunt deseori îndărătnici, bunăstarea noastră pământească se dovedeşte a fi şubredă.

Legătura soților se face în Ceruri, pentru vecie

Căsătoria este unirea a două jumătăţi într-un întreg. Două vieţi sunt legate cu o legătură atât de strânsă, încât nu mai sunt două vieţi, ci una. Atât soţul, cât şi soţia poartă până la sfârşitul vieţii sfinţita răspundere pentru fericirea şi supremul bine al celuilalt.

Cum să ne meargă bine în căsnicie

Cel mai bine este atunci când dragostea se dezvoltă în cadrul căsniciei. Atunci nu se intră în căsnicie cu plănuire. Tinerii căsătoriţi au binecuvântarea părinţilor şi apoi totul merge cum e mai bine… Căsnicia nu este o viaţă frumoasă, dulce… Ba e cât se poate de amară!

Să predăm copiilor noștri viața adevărată, nu blocajele personale

Sărmanilor noştri copii ‒ noii generaţii care vine după noi ‒, în loc să le transmitem trăiri duhovniceşti adevărate, le predăm aceste blocaje, aceste stări încurcate. Să nu le lăsăm moştenire vorbe, pentru că din vorbe nu iese nimic. Aceasta este Tradiţia în Biserică: unul predă viaţă altuia. Dar ce viaţă predăm? Cine nu are viaţă adevărată de predat, predă blocajele, încurcăturile pe care le primesc tinerii, iar viaţa creştină merge spre mai rău.

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Nu faceți din copilul vostru „mascota” casei

Problemele acestea nu trec niciodată singure, de aceea este foarte important ca părinții să se preocupe de foarte timpuriu de educația copiilor.

Osteneala și primejdia povățuirii sufletelor

Nu este deloc ușor să ții în frâu un cal sau un alt animal, dar oamenii, cu a lor personalitate infinit de variată și răutate deliberată, sunt cu mult mai nesupuși.

Să fim conștienți în orice clipă că avem o mare răspundere față de familia noastră

Există oameni care s-au lăsat de băutură şi/sau de droguri, doar fiindcă au văzut că din cauza patimii lor distrugătoare piere familia lor. Într-un anumit moment, Domnul le-a arătat pe calea vieţii semnul: „Eşti aşteptat acasă!”, iar asta i-a ajutat să-şi depăşească slăbiciunile şi să salveze familia.

Părinții sunt datori să aibă grijă de viitorul copiilor

Asigurarea copiilor de către părinţii lor este necesară. Bineînţeles, dacă unii copii sunt nedreptăţiţi şi nu vor afla vreun ajutor de la părinţii lor, atunci vor fi îndreptăţiţi de ajutorul dumnezeiesc şi-l vor avea.

Răsfățul peste măsură ‒ uciderea premeditată a sufletului copilului

Copilului răsfățat îi lipsește capacitatea autocontrolului. El crește un egoist, predispus la mânie și iritare. Seneca susținea că sentimentul mâniei nu se poate dezvolta la om decât dacă este crescut în răsfăț: cel căruia nu i s-a refuzat niciodată nimic în copilărie, căruia mama grijulie îi ștergea lacrimile tuturor capriciilor și îi îndeplinea întotdeauna și fără să cârtească orice dorință, nu va ști să ierte insulta adusă.

Pagini