responsabilitate

Dacă vă iubiți copilul cu adevărat ‒ sfatul Sfântului Porfirie

„N-aţi înţeles că mântuirea copilului vostru depinde de propria voastră sfinţire? Nu de teoria, ci de faptele sfinţirii! Dacă vă iubiţi copilul cu adevărat, trebuie să începeţi imediat lucrarea sfinţirii voastre”.

Responsabilitatea în timpul sarcinii ‒ tot ce face mama își lasă amprenta în copil

Asupra copilului trebuie să se facă rugăciune. Femeia însărcinată trebuie să se roage, trebuie să se spovedească, să se împărtăşească, fiindcă tot ce se întâmplă cu ea, se întâmplă şi cu copilul pe care ea îl aşteaptă.

Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune

Cu discreție și cu un zâmbet, starețul îi spuse tatălui: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri”.

În timpul sarcinii, părinții pun bazele vieții psihologice și spirituale a copilului

Copilul preia, încă de când e în pântecele mamei, predipoziția spre bine sau spre rău.

Criza vârstei mijlocii în viața femeilor ‒ decizii și responsabilitate

Femeii i se pare că urmează un gol fără sens şi nu are încotro să se îndrepte, nu ştie ce să facă, nu ştie cine este. Femeia se gândeşte din ce în ce mai des că nu a trăit viaţa pe care şi-a dorit-o. Dacă vreţi, putem numi aceasta criză spirituală.

Protejându-i fără discernământ, părinții își sabotează copiii

Părinții care îi obişnuiesc pe copii să le vină toate de-a gata, chiar şi apa, ca să înveţe şi să nu piardă timpul, îi sabotează atât pe băieţi, cât şi pe fete. Şi copiii nu înţeleg cât se osteneşte mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc. După aceea, copiii le vor vrea pe toate în palmă, și încep: farfurii de o singură folosinţă, haine de o singură folosinţă... În felul acesta, ei devin nişte oameni complet neputincioși.

Fiecare copil vine pe lume cu propria lui misiune

Noua făptură îşi aparţine sieşi ‒ dacă putem să spunem aşa ‒ şi Îi aparţine şi lui Dumnezeu. Copilul nu este un instrument al părinţilor, nu este un obiect al lor şi nu vine pe lume pentru a aduce mângâiere părinţilor.

Sindromul inimii zdrobite ‒ putem muri de inimă rănită?

După fiecare durere servită de mine sau de oamenii și întâmplările care au trecut prin viața mea ca printr-o sală de box, în care exersezi cele mai dure lovituri, mi-am strâns bine inima într-un corset de ghips; altfel, s-ar fi risipit bucăți. Apoi, când straturile de protecție au devenit prea grele, prea strâmte, încât îmi zdrobeau inima cu totul, a trebuit să decid: mai adaug încă un strat, ultimul, cel care va sufoca pulsul sau... ce voi face?

Libertatea și responsabilitățile cresc odată cu vârsta copilului

Pe măsură ce cresc, sunt capabili să își asume mai multe responsabilități și să ia mai multe decizii ei înșiși. Ei vor fi pe cont propriu după liceu, și obiectivul nostru este ca ei să fie capabili până la această vârstă să își stabilească singuri limite pentru ceea ce fac. Dacă nu le permitem să aleagă în perioada cât sunt sub supravegherea noastră, vor ajunge pe cont propriu lipsiți de capacitatea de a lua decizii bune.

Copilul trebuie „antrenat” să ia decizii singur

Una dintre greşelile cele mai frecvente ale părinţilor este să nu-şi responsabilizeze copilul, să nu-i dea sarcini şi îndatoriri domestice. Copilul devine leneş, dezordonat, răsfăţat.

Pagini