responsabilitate
 

Să nu ne „afirmăm” impunându-ne realizările în fața celorlalți

Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi, pentru a ne mărturisi unii pe alţii întru veşnicie, luptând cu frica şi depăşind-o.

Copiii și sfinții Îți sunt dedicați Ție, Doamne!

De multe ori faceți tot ce e posibil pentru a asigura o bucată de pâine pentru copiii voștri, dar sunteți indiferenți, în întregime chiar, pentru o cât de puțină cantitate de hrană pentru sufletul și conștiința lor. Doar cu această hrană veți asigura cu totul viitorul copiilor voștri și veți atrage asupra voastră binecuvântarea lui Dumnezeu. Împăratul Cerurilor își încredințează copiii Săi în protecția voastră, în tutela voastră. Îi va răsplăti regește pe aceia care într-adevăr protejează „descendența împărătească” și nu șterg, prin comportamentul lor, numele Tatălui din memoria copiilor Săi.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Nici sfaturile, nici disciplina, nici severitatea nu-i pot salva. Dacă părinţii nu fac nici un efort de sfinţire, dacă nu luptă, comit greşeli mari şi transmit răul care este în ei. Dacă părinţii nu duc o viaţă de sfinţenie, dacă nu vorbesc cu dragoste, răul îi face să pătimească pe aceştia prin reacţia copiilor lor.

Responsabilitatea în sarcină ‒ absolut totul își lasă amprenta în copil

Gravidele trebuie să se roage Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, care a fost feciorelnică, a fost şi este numită „mireasa preaînţeleaptă a lui Hristos”, dar care, prin purtarea de grijă dumnezeiască, este ocrotitoarea celor care se pregătesc pentru naştere.

Solu­ţia corectă nu stă în a câştiga o grămadă de bani, ci în organizarea creştină a vieţii noastre

Bărbatul trebuie să se mulţumească cu puţin, cu cele de care este neapărată ne­voie, şi să nu se arunce la mult, fiindcă atunci va avea mai multă vreme ca să stea acasă cu nevasta şi copilaşii.

Grija de părinți să existe în toate împrejurările vieţii, până la moarte și dincolo de ea

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, deoarece calea ta, de la naştere şi până în ziua de astăzi, este asigurată de strădaniile părinţilor. Ei te-au primit chiar şi atunci când toţi prietenii îţi întorceau spatele ca unui necurat şi neputincios. Ei te vor primi chiar şi atunci când toţi te vor lepăda.

„Copilaşul e ca aluatul: ce-ai frământat aceea creşte”

„Copilaşul e ca aluatul: ce-ai frământat aceea creşte”, spune zicătoarea rusească, iar alta chinezească, o întăreşte: „Ai sădit păr? Nu aştepta piersici”.

„La un moment dat, Dumnezeu te întreabă ce ai făcut cu darurile de la El, dacă le-ai sporit, dacă ai înfrumuseţat şi viaţa altora cu ele”

Este talentul marca talantului biblic? Cât de vinovat se face cel care nu cheltuie cu folos talantul primit, care nu-l înmulţeşte?

De ce în multe familii conduce femeia?

În familiile în care nu există tată şi mamă nu găseşti o ierarhie corectă. Bărbaţii crescuţi de mame singure sunt aproape toţi „băieţeii mamei”; nu se pot îngriji nici măcar de ei înşişi, cu atât mai puţin de familie.

„În primul rând, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume” (Părintele Rafail Noica)

În timpul sarcinii, și tatăl și mama să fie răspunzători, pentru că în prunc se înregistrează absolut tot ceea ce trăiesc părinții atât în clipa zămislirii, cât și în viața lor, în general. Cred că dacă veți avea disciplina aceasta, veți putea surprinde intuițiile copiilor voștri.

Pagini