responsabilitate

Copilul mic se aseamănă unui copăcel firav

Să semănăm sămânţa cea bună în sufletele lor. Exemplul, are o mare putere, însufleţeşte. Nu numai să îndemne mama pe copii să meargă la biserică, ci să meargă întreaga familie împreună. 

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Să încercați să faceți ascultare activă sau empatică! Adică să-l ascultați cu atenție, cu drag și cu lăsarea propriei voințe deoparte de dragul iubirii dumneavoastră și apoi să-i sugerați unde să pună dulapul și să-i ziceți: „Ce bine te-ai gândit bărbate, să-l punem acolo și nu după ușă!”. Știți că nu e greu... știți că aveți putere de seducție… Aveți atâta farmec, de ce să nu profitați de el? În loc să vă puneți mâinile în șolduri și să strigați la ei, mai bine dați atenție acestei nevoi a bărbatului de a fi ascultat și iubit!

Căsătoria, ca un mers pe sârmă

Şi din punctul de vedere al vieţii sociale şi din cel al vieţii duhovniceşti, căsătoria este privită în acelaşi timp ca un punct de plecare şi ca o cale. În filmele artistice romantice difuzate pe scară largă atât la televiziune, cât şi pe marile ecrane, imaginea idilică şi totodată idealizată a relaţiei de cuplu este marcată de obicei la final prin căsătoria celor doi. Fără să se facă vreo referire la ceea ce urmează după.

Suferința copilului nedorit de părinți

Copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconștient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui.

Căsnicia cere o răspundere foarte serioasă

Părinţii Bisericii descriu viaţa căsniciei ca pe o foarte serioasă răspundere, ca pe o problemă dificilă. Este o osteneală şi o virtute luptătoare căsnicia, iar cel care se va antrena bine, după ştiinţa cea bună, intră pregătit în luptă.  

Cum să dobândim atenția la propria persoană?

Este nevoie să te controlezi și să nu permiți simțurilor tale să poftească la tot felul de iluzii externe, ci să te ocupi cu onestitate și conștiință de responsabilitățile tale publice sau private, fără prea multă agitație sau irascibilitate.

Cum trebuie împărțite responsabilitățile în familie?

Răspunderea omului în faţa lui Dumnezeu este proporţională cu îndatoririle lui, însă răsplata din Ceruri este determinată nu de poziţia („privilegiile”) pe care a avut-o în societate sau în familie, ci numai de râvna cu care şi-a purtat ascultarea. În faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali, tuturor le sunt accesibile harul lui Dumnezeu şi fericirea veşnică.

Copilul se sfințește din pântecele maicii sale

Atunci când este însărcinată, femeia trebuie să rostească rugăciunea, să citească puțin Evanghelia, să psalmodieze, să nu aibă neliniști, dar și ceilalți să aibă grijă să n-o întristeze. Atunci, copilul care se va naște va fi sfințit și părinții nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va crește mare.

De ce în multe familii conduce femeia?

În familiile în care nu există tată şi mamă nu găseşti o ierarhie corectă. Bărbaţii crescuţi de mame singure sunt aproape toţi „băieţeii mamei”; nu se pot îngriji nici măcar de ei înşişi, cu atât mai puţin de familie.

Responsabilizarea copilului – ține pasul cu vârsta!

Responsabilităţile copiilor vor creşte pe măsura înaintării lor în vârstă. Astfel, ei vor învăţa să fie responsabili pentru faptele lor, pentru obiectele care le aparţin, pentru păstrarea promisiunilor făcute, pentru consecinţele pe care le au faptele lor asupra celor din jur, pentru contribuţia lor la binele familiei din care fac parte.

Pagini