Supunerea faţă de părinţii trupeşti, prin tăierea voii, este trebuincioasă şi spre folos, pentru că tu trebuie să te pregăteşti şi să te obişnuieşti cu aceasta din timp; acolo, adică la mănăstire, prima datorie este lepădarea de sine, lepădarea voii şi a cugetelor, lucru la care ne şi cheamă cuvintele Mântuitorului: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea sa (Matei 16: 24). Iar lepădarea voii proprii şi a cugetelor înseamnă însăşi crucea sau întristările ce ne slujesc spre mântuire.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 97)