Prima minune a Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Frescă sec. XVI, Mănăstirea Voroneț) Cinstitul trup al Sfântul Ioan cel Nou, dezlegându-l călărețul de la coada calului, a rămas în acel loc, neîngropat, nebăgat în seamă și neîngrijit și astfel zăcea împreună cu capul lui cel tăiat, deoarece nimeni din creștini nu îndrăznea a se apropia sau a se atinge de el, temându-se de urgia păgânilor. După ce a înnoptat, s-a făcut o minune asupra trupului sfântului mucenic. Deodată s-au arătat multe făclii arzând, iar trei îngeri cântau și tămâiau trupul mucenicului. De asemenea, s-a văzut un stâlp de foc deasupra sfintelor moaște întârit până la cer. Minunea aceasta s-a văzut de mulți și mai ales de cei ce locuiau împrejurul locului unde zăceau sfintele lui moaște. Iar un evreu, a cărui casă era aproape de acel loc unde zăcea mult pătimitorul trup al sfântului, părându-i-se că preoții creștini au venit să-l ia și să-l dea îngropării celei obișnuite, a luat un arc cu săgeți și s-a apropiat acolo, vrând să săgeteze pe unul din acei preoți. Deci, punând săgeata în arc, a tras cât a putut și, când a vrut să dea drumul săgeții, aceea se lipise de degetele de la mâna dreaptă, asemenea și mâna stângă care ținea arcul, încât nu putea nici să trimită săgeata, nici mâinile să le dezlipească de pe arc. Astfel a petrecut toată noaptea, chinuindu-se în acea încordare.