Maica stravroforă Irina Pântescu, prima stareță a Mănăstirii Voroneț, a trecut la cele veșnice azi dimineață, în jurul orei 09:30. Amintim faptul că Mănăstirea Voroneț, ridicată de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt în anul 1488, în numai 3 luni și 3 săptămâni, a fost inițial locaș pentru călugări, slujind cu timpul și ca biserică parohială. Prin decizia nr. 1 din 14 martie 1991, semnată de IPS Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe.

Detalii despre moștenirea duhovnicească a maicii Irina Pântescu, dar și despre ultimele clipe ale vieții ei pământești, ne-a oferit stavrofora Gabriela Platon, actuala stareță a Mănăstirii Voroneț: Îi datorăm formarea noastră, creșterea noastră duhovnicească în spiritul rugăciunii. Ne-a învățat că toate se încep cu rugăciune, cu blagoslovenie și că prin necazuri se trece tot cu rugăciunea. Cuvioșia sa s-a rugat foarte mult; toată viața i-a plăcut să citească la Psaltire, iar în ultimii ani, nopțile și le petrecea în rugăciune. A îngăduit Dumnezeu să treacă și prin neputințe trupești, suferind în ultimul timp, dar tot timpul striga la Născătoarea de Dumnezeu: «Măicuța Domnului, nu mă lăsa!», «Bucură-te, Fecioară Marie, Domnul este cu tine!». Așa s-a rugat cu buzele cât timp a putut vorbi. Când nu a mai putut vorbi, în ultimele zile, îi citeam noi rugăciunile, iar ochii ei erau la icoana Maicii Domnului pe care o avea în față. A trecut ușor la Domnul: i-am spus că o iubim, i-am aprins lumânarea și de acum nădăjduim să se milostivească Dumnezeu de sufletul sfinției sale, iar după 40 de zile să o avem mijlocitoare pentru noi înaintea Bunului Dumnezeu.

27 ani de stăreție

Stavrofora Irina Pântescu, având numele de botez Margareta, s-a născut pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomești, județul Iași, din părinții Ana și Gheorghe Pântescu, fiind al optulea din cei nouă copii. În anul 1957 s-a închinoviat la Mănăstirea Moldovița din județul Suceava. A urmat primele clase ale Seminarului Monahal de la Mănăstirea Agapia, unde a fost șefă de promoție, iar în 1960, în urma Decretului 410 din 1959, a fost îndepărtată din obștea Mănăstirii Moldovița, unde era rasoforă. A ajuns în Iași, unde slujit între 1960 și 1972 ca pălimăriță și casieră la Golia. În 1972 a revenit la Moldovița, iar pe 28 iulie 1980 a primit botezul monahismului. În anul 1991 a fost numită stareță a Mănăstirii Voroneț, fiind una dintre primele trei viețuitoare ale acestei așezări monahale. A slujit în această ascultare până în anul 2018, când a fost urmată de stavrofora Gabriela Platon, ucenica cuvioşiei sale.

Așezare monahală recunoscută în întreaga lume

Mănăstirea Voroneț, considerată „Capela Sixtină a Orientului” pentru marea frescă de pe faţada de vest, numită „Judecata de apoi”, a fost ctitorită în anul 1488 de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, fiind cunoscută în toată lumea pentru pictura sa interioară și exterioară deosebită. Așezarea monahală face parte din monumentele românești trecute în patrimoniul mondial UNESCO. La Mănăstirea Voroneț este înmormântat Sfântul Daniil Sihastrul, care a fost duhovnicul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneț a fost resfințită pe 14 septembrie 2008 de IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În interior și exterior, biserica Mănăstirii Voroneț este înfrumusețată cu picturi în frescă de o deosebită valoare artistică. Pictura interioară a fost făcută în 1494. Veșmântul de pictură exterioară i-a fost lucrat în 1547, când a fost adăugat și pridvorul de eruditul mitropolit Grigorie Roșca. Planurile iconografice au fost zămislite în mintea acestui mitropolit al Moldovei, care se odihnește în pridvorul Mănăstirii Voroneț. Este cunoscut în lume pentru albastrul de Voroneț, culoare intrată în galeria culorilor universale, un albastru care după sute de ani este tot atât de frumos, renumită fiind pictura Judecății de Apoi. Pe fondul albastru este prezentat „Arborele lui Iesei” sau Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, iar pe coloane sunt pictaţi filozofii greco-latini.