‒ Puneţi-vă ca lege să fiţi întotdeauna cu Domnul având mintea în inimă şi nu le daţi voie gândurilor să rătăcească, ci, imediat ce pleacă, întoarceţi-le şi obligaţi-le să stea acasă, în colivia inimii, şi să discute cu Domnul Cel Preadulce. După ce vă puneţi această lege, siliţi-vă să o păziţi cu credinţă, mustraţi-vă pentru încălcările ei, amendaţi-vă şi rugaţi-L pe Domnul să vă ajute în această lucrare, căci este cea mai importantă. Dacă vă veţi trudi cu râvnă, degrabă veţi izbândi.

‒ Cine stă mult la soare îşi încălzeşte trupul; astfel, cine cugetă tot timpul la Dumnezeu şi la cele dumnezeieşti îşi încălzeşte duhul. Cu cât cugetă mai mult la Dumnezeu, cu atât îşi încălzeşte mai mult duhul. În cele din urmă, duhul începe să ardă. Când începe să ardă, nu mai este nevoie de nici o lecţie sau învăţătură. Duhul Însuşi rânduieşte totul... Atunci toată inima va fi ocupată numai de Dumnezeu, iar după inimă, şi mintea. Un lucru să-l aveţi în atenţie: să faceţi totul nu pe placul lenei, şi rugăciunea să vină din suflet. Trebuie prin toate mijloacele să evitaţi formalitatea şi mecanismul în rugăciune...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 17)