Dar fiindcă ştia că fericiţii aceia „nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut", este limpede, prin urmare, că au devenit şi dumnezei prin dispoziţie. Căci este în legea firii ca cel ce naşte să nască ceva asemenea cu el însuşi, după cum este scris că: „Ce este născut din trup, trup este şi ce este născut din Duh, Duh este". De aceea şi Marele Vasile zice: „Prin Duhul Sfânt, fiecare dintre sfinţi este dumnezeu. Căci este spus către ei de la Dumnezeu: «Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt» şi «Dumnezeul dumnezeilor» adică al sfinţilor. Domnul a grăit: «arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor - adică al sfinţilor - în Sion»". Şi încă: „Dumnezeiescul Duh, Care vine de la Dumnezeu, este pricina pentru care dumnezeii sunt dumnezei". Şi iarăşi: prin iluminarea Duhului, „cea mai înaltă dintre cele vrednice de dorit, faptul de a deveni dumnezeu". Şi Sfântul Chirii: „Spune undeva Hristos despre cei vrednici de a se împărtăşi de dumnezeire: «Eu şi Tatăl Meu vom veni şi ne vom face sălaş la el». Dar este limpede că locuieşte în cei sfinţi prin Duhul". Şi iarăşi: „Duhul Sfânt îi îndumnezeieşte pe cei întru care Se sălăşluieşte şi îi face părtaşi dumnezeieştii firi. Căci aşa cum lucrarea proprie a luminii este de a lumina, şi nimic nu ar putea lumina afară numai dacă este lumină, tot așa lucrarea dumnezeiescului Duh este să îi facă dumnezei pe cei ce Îl primesc pe El". La fel şi Sfântul Atanasie cel Mare socoteşte că „în noi sălăşluieşte începutul şi arvuna dumnezeirii". Şi încă: „Cei în care este Duhul Sfânt, aceştia se îndumnezeiesc". Asemenea şi Sfântul Grigorie Teologul: „Dumnezeu provoacă admiraţia, prin admiraţie, se naşte mai mare dorinţă, prin dorinţă, curăţeşte, prin curăţie, ne face asemenea Lui, şi, când se întâmplă aceasta, Dumnezeu vorbeşte cu ei ca şi cu ai Săi - adaugă el cu îndrăznire - Dumnezeu unindu-Se cu dumnezeii şi lăsându-Se cunoscut de ei". Urmând acestora şi Sfântul Maxim arată că „Duhul Sfânt nu naşte o aplecare a voii, fără voie, ci, pe cea voită o remodelează până la îndumnezeire".

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 156-157)