Să nu vă leneviți, fraților, de a voastră mântuire, nici să petreceți ca dobitoacele, fără de înfrânare mâncând și bând, că nu spre această viață ne-a ales pe noi Hristos, ci la Împărăția Cerească ne-a chemat și poruncă ne-a dat nouă, pe care, făcând-o, vom intra într-însa. Pentru că prin multe încercări se cade nouă a intra în Împărăția Cerului și cei ce se nevoiesc o răpesc pe ea.

Că nevoința aceea silește pe Dumnezeu și ne dăruiește viata, că El știe inimile nostre, dacă ne ostenim pentru Dânsul cu adevărat, în rugăciuni și în privegheri, alergând la Biserică să slăvim pe Dumnezeu, Făcătorul nostru, Care la moștenirea îngerească ridică pe oamenii cei ce slujesc Lui și se ostenesc pe ei înșiși pentru Dumnezeu, și trec cu vederea viața aceasta de puțină vreme. Că aceștia, cunoscuți sunt lui Dumnezeu. Că și singuri știți pe Apostolul Pavel, care zice că cei nedrepți nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, nici desfrânații, nici sodomiții, nici tâlharii, nici clevetitorii, nici cei ce iau mită. Că cel ce s-a încurcat întru acestea cu greu este și a se numi măcar creștin, dar să mai aștepte încă și milă de la Dumnezeu.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 418-419)