încercare
 

Omul ‒ rănit de patimi, vindecat de lucrarea virtuților

Aşa cum săracul, văzând comorile împărăteşti, îşi dă seama mai mult de sărăcia lui, la fel şi cel care cercetează virtuţile sfinţilor mari dobândeşte cuget mai smerit. Aşa cum cel care păstrează parfumul este trădat şi fără să vrea de miros, la fel şi cel care are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt este „trădat” de cuvintele şi smerenia lui. Aşa cum soarele vădeşte aurul strălucitor, la fel şi virtutea îl vădeşte pe omul care o are.

Trei cuvinte care alungă tot răul

La răsunetul acestor cuvinte, atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, vrăjmașii se cutremură şi se întorc, fugind.

Când omul urcă duhovniceşte, frica îl părăseşte

Noi, când vâslim pe marea acestei vieţi trecătoare, întâlnim adesea vânturi puternice şi furtuni mari: certuri, ispite, boli, suferinţe, chinuri, prigoniri şi pericole diverse. Dar nu trebuie să ne pierdem curajul. Să fim veghetori în credinţă. 

Predă lui Dumnezeu toate grijile tale!

Ca un copil mic şi slab, încrede-te în El şi te alipeşte de El. Spune-I Lui toate necazurile tale, vorbeşte cu El despre toate lipsurile tale, cere sfatul Lui şi ajutorul Lui în toate lucrările tale.

Ce putem face când apar necazurile în familie

„Dorim o căsnicie fericită, care să ne umple inimile, dar nu nădăjduim să ajungem în pământul făgăduinţei fără să trecem mai întâi prin pustiu.”
Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a măsurat curajul tău.

„L-am liniștit cu rugăciune în timpul crizei”

Când m-am dus la Părintele, el mi-a luat-o înainte: „Te-am văzut trecând printr-o mare încercare cu psihopatul acela, dar Hristos te-a scăpat de lovitura lui”.

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, întemeietorul unei grădinițe pentru orfani

După o viaţă plină de osteneli şi ispite, de bucurii duhovniceşti şi nu puţine încercări pentru cinstea Bisericii Ortodoxe şi folosul credincioşilor, la 16 mai 1892 Episcopul Melchisedec şi-a dat duhul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos. Din donaţia lăsată de el, s-au construit în anii următori, după dorinţa sa, o grădiniţă de copii şi o şcoală de cântăreţi bisericeşti, alături de Episcopie, în care se primeau, cu întreţinere gratuită, numai copii orfani.

Deznădejdea omului este cea mai mare bucurie a diavolului

Şi ce dacă întâlnim încercări mari şi grele pe care nici măcar nu ni le imaginam sau la care nici nu ne aşteptam? Toate acestea sunt mici incidente înaintea Jertfei Domnului pentru mântuirea sufletelor noastre. Domnul ne lasă puţin ca să ne luptăm, însă ne urmăreşte şi din nou ne dă harul Lui. Cu cât se apropie cineva mai mult de lumină, cu atât vede mai bine până şi cea mai mică pată. Cu cât înaintăm în viaţa duhovnicească, cu atât ne vedem lipsurile, scăpările şi ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.

Pagini