Oituzul este o localitate cu rezonanţă aparte în istoria poporului nostru, amintind de luptele ce s-au purat aici, în care ostaşii românii au stat pavăză în faţa duşmanilor, rostind cu dârzenie cuvintele: „Pe aici nu se trece!“.

Astăzi, frumuseţea acestor locuri mioritice atrage permanent numeroşi turişti, care se strâng, an de an, pentru a se bucura de pitorescul zonei, de aerul curat şi liniştea munţilor. Aşa a apărut aici un mic popas, nod de legătură între Ardeal şi Moldova, unde autocarele se opresc pentru a oferi călătorilor posibilitatea să-şi bucure privirea cu frumuseţile naturii şi să-şi încânte auzul cu armonia creată din împletirea cântului păsărilor, foşnetul frunzelor şi susurul izvoarelor.

În acest cadru natural, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Ioachim, d-l Constantin Codreanu, un om cu dragoste faţă de Dumnezeu, a dorit să zidească un sfânt locaş de închinare, o oază de spiritualitate pentru pelerini şi pentru toţi cei ce vor dori să caute un loc de reculegere şi rugăciune.

Piatra de temelie a fost pusă de către IPS Arhiepiscop Ioachim, chiriarhul locului, în ziua de 23 septembrie 2010, şi de atunci s-a lucrat necontenit la această catedrală ce se armonizează perfect, prin zvelteţe şi arhitectură, cu brazii seculari ce împodobesc versanţii munţilor.

Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ a fost ridicată din cărămidă şi structură de beton armat, în plan trilobat, cu turlă centrală şi două turle pe pronaos. A fost acoperită cu tablă de cupru, în alternanţă cu tablă aurită. La interior, s-a montat catapeteasma din lemn de stejar, a fost introdusă încălzirea sub pardoseala de marmură şi a fost confecţionat mobilierul, a fost placată cu marmură Sfânta Masă. În altar şi naos a fost realizată o frumoasă pictură bizantină, urmând să fie pictat şi pronaosul.

Întreaga zidire s-a făcut cu efortul material al familiei Constantin şi Petronela Codreanu, la care s-a adăugat sprijinul ieromonahului Sebastian Vasiliu, preotul slujitor de aici, hirotesit duminică protosinghel.

Duminică, 20 septembrie 2015, IPS Arhiepiscop Ioachim a oficiat slujba de târnosire a acestui sfânt locaş, unde, aşa cum va rămâne peste veacuri consemnat în hrisovul de sfinţire, pus în piciorul Sfintei Mese a Altarului, s-a hotărât ca, „de acum şi până în veac, să se cinstească, potrivit Sfintei noastre Ortodoxii, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii mărturisitori şi, sub semnul Sfintei Cruci, biruitori, şi Sfântul Proroc Ilie, care prin asceză şi viaţă curată s-a făcut arhetip al monahului. Acest nou sfânt locaş va fi metoc chiriarhal, dependent direct de Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului“.

În cuvântul rostit la finalul slujbei de sfinţire, IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a vorbit despre importanţa ctitoririi de locaşuri sfinte, precizând că „orice zidire trece, dar biserica rămâne veşnic, pentru că prin ridicarea unei biserici, ne înveşnicim numele în Cartea Vieţii. De aceea ne rugăm Bunului Dumnezeu să binecuvinteze pe ctitorii fondatori, pe ajutătorii, binefăcătorii, înzestrătorii, donatorii, slujitorii, închinătorii, zugravii şi pe toţi cei ce se ostenesc întru ridicarea unui sfânt locaş“.

La acest moment de sărbătoare, precum şi la Sfânta Liturghie arhierească au fost prezenţi, alături de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim,  arhim. Serafim Huzdup, consilier eparhial, arhim. Andrei Ioniţă,  mare eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale, pr. Constantin Alupei, protopop al Protoieriei Oneşti, stareţi şi stareţe din mănăstirile din cuprinsul epar hiei, preoţi ai parohiilor din apropiere, monahi, oficialităţi locale şi judeţene, precum şi mulţime de credincioşi din satele învecinate şi pelerini veniţi din Braşov.