Text și context

Străjuit de două duminici, una plasată înainte și una care-l urmează, Praznicul Bobotezei vine să vorbească atât despre evenimentul Teofaniei, al cărui context îl creează decizia lui Hristos de a merge la Iordan și a primi Botezul de la Ioan, cât și despre săvârșitorul actului, ori despre cele ce se vor întâmpla în continuarea momentului.

Întemnițarea lui Ioan

Întemnițarea lui Ioan urmează de asemenea la scurtă vreme după cele petrecute la râul pomenit. E datorată curajului celui mai mare bărbat născut din femeie și mărturisirii lui. Căci, regișorul Iudeii săvârșea un incest. Trăia cu soția fratelui său. Într-un context în care nu putea fi vorba, cu niciun chip, despre o tentativă de căsătorie de levierat.  Cel care-i atrage atenția cu privire la nelegiuirea săvârșită e cel cu pricina. Cele spuse nu-l deranjează atât de mult pe el, cât pe pretinsa sa consoartă. Ca atare, se iau măsuri drastice. Proorocul va fi întemnițat, iar apoi, ucis mișelește, precum știu.

Începutul propovăduirii

Încarcerarea va ajunge și la urechile Fiului Omului. Acesta va decide atunci să părăsească Galileea. Motivele nu ne sunt împărtășite. De bună seamă, nu e vorba despre frica de a fi perceput între ai săi, ci mai degrabă, despre dorința de a lua nițică distantă și a începe dintr-un loc la fel de încărcat de spiritualitate precum provincia ce găzduia capitala. În plus, va împlini și o profeție, evidențiată de către aghiograful narator: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".

Plecarea va coincide cu debutul propovăduirii. Aici, în patria Sa, Învățătorul va începe a se adresa poporului. Va folosi un mesaj clar, scurt și defel original: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Al lui Ioan. De ce? Pentru a arăta și oamenilor de aici, așa cum le arătase celor din Iudeea prin faptul de a se fi botezat, că se plasează în raport de continuitate cu Înaintemergătorul. A-i valida activitatea și a-i recunoaște apostolatul. În același timp, nu trebuie omis faptul că e mai ușor să clădești pe temelii deja bine puse de cineva. În acest context trebuie înțelese cuvintele din finalul textului evanghelic menit a fi lecturat în duminica de după Bobotează. Deopotrivă ca un îndemn și ca o invitație!

În loc de concluzii

Actuale în momentul rostirii lor, cuvintele ce dau startul propovăduirii lui Hristos au găsit un ecou puternic în sufletele auditoriului la momentul acela. Ele nu s-au perimat, însă, odată cu trecerea anilor. Dimpotrivă. Sunt la fel de actuale și astăzi, deși par în răspăr cu logica societății în care trăim. Și noi suntem invitați să ne pocăim, adică să ne schimbăm radical viața. Împărăția e mai aproape decât era atunci, iar schimbarea e cât se poate de iminentă. Depinde de noi unde ne dorim să fim. Domnul ne ofertează și ne ajută, fără a ne leza, însă libertatea. Îndrăzniți!