Preasfinția Sa a remarcat faptul că tânărul ne oferă un model a ceea ce înseamnă să dialoghezi pe teme esențiale:

"Pasajul evanghelic ne vorbește despre întâlnirea pe care Domnul Hristos a avut-o cu un tânăr cuviincios.

Nu este atât de esențial faptul că acest tânăr era bogat, ci faptul că el avea o atitudine de disponibilitate și de deschidere pentru cele spirituale.

Această sensibilitate aparte pentru cele spirituale l-a determinat să Îl caute pe Domnul Hristos și să găsească răspunsul la o întrebare esențială: «Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?»

Deducem de aici că orice suflet preocupat de cele duhovnicești, atent față de universul spiritual al existenței sale, va ajunge, întotdeauna, în punctul în care va iniția un dialog esențial.

Evanghelia ne spune că acest tânăr se bucura de un statut aparte, nu numai din punct de vedere material, ci și social. Ni se spune că era un dregător, un demnitar, ocupa o funcție publică, nu știm de ce natură: politică, administrativă sau religioasă. Cert este că era preocupat de cele spirituale.

Din păcate, în lumea în care trăim astăzi, dialogul dintre oameni suferă de un deficit profund de conținut spiritual.

Dialogurile dintre noi se rezumă, din păcate, doar în a ne afișa egoismul, în a face caz de calitățile pe care le avem, în a intra în conflict cu cei de lângă noi sau în a genera o ambianță de neliniște și tulburare.

Foarte rar găsim oameni care să inițieze un dialog pe probleme esențiale, existențiale, care, cu adevărat, privesc sensul vieții noastre; dialoguri care să ne ajute să devenim mai buni și să aflăm cum să ne înfrumusețăm sufletul, cum să ne apropiem de Dumnezeu și să devenim, noi înșine, lumină.

Tânărul bogat ne oferă un model a ceea ce înseamnă să dialoghezi pe teme esențiale, să cauți răspuns la frământările care ne locuiesc.

Ar fi minunat să restaurăm frumusețea dialogului pe teme esențiale pentru viața noastră. Nu vom putea face acest lucru dacă nu suntem animați de cele spirituale.

Tânărul bogat a putut să inițieze acest dialog pe o temă esențială pentru că era el însuși preocupat de cele spirituale.

Doar oamenii animați de cele ale spiritului, de cele duhovnicești, pot să ne împărtășească, prin dialog, ceea ce este foarte important pentru noi”.

Preasfinția Sa a vorbit despre faptul că  nu bogăția sau sărăcia constituie, în sine, condiții pentru moștenirea Împărăției cerurilor, ci deschiderea inimii spre realitățile spirituale și dragostea pe care reușim să o împărtășim celorlalți:

«Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu» (Luca 18, 19)

„Eleganța și bunul simț al tânărului veneau din faptul că, pentru el, viața spirituală ocupa un loc important. Nu era o chestiune de periferie, printre multe alte lucruri.

În mentalitatea vremii, faptul că un om era bogat sau că  Dumnezeu îi dăruia un anumit confort material, era un indiciu de mare binecuvântare. Pentru evrei, a spune că «ești bogat» era echivalent cu a spune că «ești un om binecuvântat». «A fi sărac» era echivalent cu faptul de «a nu fi binecuvântat».

Hristos schimbă această perspectivă. El ne spune că nu este atât de important dacă ești bogat sau sărac, important este câtă deschidere a inimii avem pentru cele spirituale, câtă dragoste și gingășie reușim să împărtășim.

Nu bogăția sau sărăcia constituie, în sine, niște condiții pentru a moșteni Împărăția cerurilor. Nici faptul că ești bogat și ai șansa să faci milostenie nu te propulsează direct în Împărăția cerurilor, ci contează câtă inimă dăruim celor care sunt sărmani și au nevoie de atenția noastră.

Nici faptul de a fi sărac nu asigură, din oficiu, un loc sigur lângă Dumnezeu. Putem fi săraci și să cârtim împotriva Lui, revoltându-ne și spunându-I că ne-a dat «o soartă nefericită».

Tânărul i-a fost drag lui Hristos pentru că îl preocupau cele spirituale.

Când a fost întrebat dacă cunoaște poruncile, el, cu naturalețe, le înșiră. În mod evident le împlinea. Este interesant că acest tânăr a înșirat poruncile care se referă la modul de raportare și de relaționare cu aproapele. Domnul nu l-a contrazis, ci îl confirmă în această mărturisire a sa.

Nu știu câți dintre noi am putea spune, cu conștiința curată, că am împlinit aceste porunci”.

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a subliniat faptul că, doar alături de Dumnezeu, imposibilul devine posibil:

„Domnul Hristos, Cel care cunoaște adâncurile fiecăruia dintre noi, Îl atenționează pe acest tânăr că îi lipsește totuși ceva din ceea ce ține de întregul vieții sale spirituale. Îi spune că ar fi bine să își vândă averile și să Îi urmeze Lui. Să se desprindă de ceea ce ține de confortul  material, care se pare că ocupa un loc foarte important în viața lui.

Am putea înțelege aceasta ca pe un atașament nefiresc de cele materiale.

Evanghelia ne spune că tânărul s-a întristat adânc în urma acestui îndemn.

Apostolii, când au văzut că un tânăr cuminte, cuviincios, care împlinea poruncile, totuși nu a reușit să își desprindă inima de cele materiale, L-au întrebat pe Domnul: «cine se va putea mântui?».

Răspunsul Domnului ne vizează pe noi toți, mai ales când suntem într-o situație de imposibilitate și credem că ne este greu să dobândim un dar spiritual. El ne încredințează că ceea ce este la noi cu neputință, la Dumnezeu este posibil.

Să Îi cerem lui Dumnezeu ca ceea ce pentru noi este imposibil, să devină posibil.

Putem să sporim duhovnicește doar având încredere în Dumnezeu.

El poate să rupă zăgazurile imposibilului sau ale unor situații spirituale pe care noi nu le putem depăși.

Fiecare am avut momente în care ne-a fost greu să fim mai buni, să iertăm sau să dăruim dragoste cuiva care ne calomniază și ne disprețuiește.

Când spunem că ne este greu, de fapt ne este aproape imposibil. Atunci este vreme să Îl chemăm pe Dumnezeu în viața noastră”.

sursa: episcopiahusilor.ro