În după-amiaza zilei de joi, 8 septembrie 2022, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba Vecerniei în Parohia Hurdugi, Protopopiatul Huși. Cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a sfințit noua casă de prăznuire ridicată în apropierea sfântului locaș, precum și casa parohială restaurată integral.

Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții consilieri eparhiali Vladimir Beregoi și Eduard Irimiea, și părintele protopop Marius Cătălin Antohi, alături de preotul paroh Iulian Ștefan.

 În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre încrederea în Dumnezeu și despre puterea rugăciunii smerite:

«Paşii sfinţilor Săi El îi păzeşte, iar nelegiuiţii vor pieri întru întuneric căci omul nu prin putere este tare» (I Regi 2, 8)

Slujba Vecerniei din această seară ne-a introdus în ambianța de cinstire a celor care au adus-o în această lume pe Născătoarea de Dumnezeu – Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Acești doi părinți au trăit în multă evlavie, credință și rugăciune. Au ajuns la bătrânețe și își doreau foarte mult să aibă un copil.

Pentru mentalitatea vremii respective, a nu avea copii era echivalent cu a fi un om blestemat (un om care nu este binecuvântat de Dumnezeu).

Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a scris Viața Maicii Domnului, ne spune că cei doi părinți – Ioachim și Ana – s-au dus în templu să se roage, să-I ceară lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc. Îngerul i se arată lui Ioachim, și îi spune că pruncul care se va naște din Ana va fi slava lumii. Iar Anei, același înger, i-a descoperit, spunându-i că cea care se va naște va fi vestitoarea bucuriei.

Acești doi părinți minunați, credincioși, au avut încredere în ceea ce le-a spus îngerul și, prin darul lui Dumnezeu, au putut să zămislească un prunc minunat – cea care a adus bucurie întregii lumi.

În Tropar se spune așa de frumos – „din Născătoarea de Dumnezeu a răsărit mântuirea în lumea aceasta (adică Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu)”. Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi S-a întrupat, ca Om, din pântecele curat al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Acești doi Sfinți Părinți minunați sunt un model de părinți și, împreună cu Maica Domnului, un model de familie.

Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a rugat, la fel ca Ana – soția lui Elcana și mama Prorocului Samuel. Această femeie trăia cu multă întristare în sufletul ei, pentru că nu putea să aibă un prunc. Elcana, soțul Anei, a întrebat-o, la un moment dat: „De ce ești tristă? De ce te îngrijorezi?”. Iar ea a răspuns că își dorește un prunc, pentru că toți o ponegreau și o desconsiderau.

În Cartea I Regi, capitolul 1, ni se spune că Ana s-a dus în templu, și s-a rugat cu întreaga ei ființă – doar buzele erau cele care dădeau mărturie că ea se ruga în fața Domnului. Preotul Eli, care era în templu, s-a gândit că Ana este beată, de vreme ce îi vedea doar conturul buzelor, care rosteau rugăciunea. S-a apropiat de ea și a întrebat-o cât mai are de gând să stea în templu, în starea în care este.

Ana i-a dat un răspuns așa de frumos și de sincer: «Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul meu înaintea Domnului. Să nu socoţi pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea cea mare şi din întristarea mea am vorbit până acum» (I Regi 1, 15-16). Tot autorul Cărții întâi a Regilor ne spune că Ana «vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mişcau, dar glasul nu i se auzea» (I Regi 1, 13).

Dumnezeu îi ascultă pe cei care se roagă din adâncul inimii lor, cu toată ființa și cu credința că vor și primi ceea ce Îi cer. Însuși Domnul Hristos ne spune, în Evanghelie, că noi, atunci când cerem ceva, să avem credință că am și primit.

Este foarte greu ca, în momentul în care Îi cerem ceva lui Dumnezeu, să credem că am și primit sau că vom primi cât de curând, fără niciun fel de intermitențe. Așa s-a rugat Ana, căreia Dumnezeu i-a dăruit pe pruncul Samuel – un proroc minunat, în vremuri foarte grele pentru poporul lui Israel.

Așa S-a milostivit Dumnezeu și înspre cei doi părinți, Ioachim și Ana, care s-au rugat cu întreaga lor ființă, ca să le dăruiască un prunc. Le-a dăruit-o pe Sfânta Fecioară Maria, cea care a fost, cu adevărat – așa cum i-a descoperit îngerul lui Ioachim – slava lumii și vestitoarea bucuriei, adică cea care a adus însăși Bucuria, pe Iisus Hristos, în această lume.

Învățăm de la Părinții Ioachim și Ana că rugăciunea fierbinte, cu multă fervoare, din adânc de inimă, Îi este bineplăcută lui Dumnezeu.

Să ne învrednicească Domnul pe toți să avem rugăciunea puternică, cu întreaga noastră ființă, și să grăiască mai mult inima decât buzele sau mintea noastră.

Părinții isihaști – cei care se îndeletniceau cu Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea minții – căutau să unească mintea cu inima, să facă o armonie între cele două.

Noi trăim o stare de ruptură a minții, pentru că aceasta nu este unită cu inima noastră. Părinții isihaști trăiau totul în adâncul inimii lor. Dumnezeu era o prezență reală în ființa lor, și li se descoperea ca Lumină, iar ființa lor se lumina. De aceea, puteau să se bucure de foarte multă liniște.

Darurile rugăciunii sunt liniștea și bucuria.

La finalul slujbei, în semn de apreciere a lucrării pastorale și edilitare de până acum, Ierarhul Hușilor l-a hirotesit întru iconom pe părintele paroh Iulian Ștefan.

Sursa: Episcopia Hușilor