† IOAN CASIAN

din mila lui Dumnezeu

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei

Iubitului cler și dreptslăvitorilor creștini,
pace și bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi, arhierească binecuvântare!

“Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu

și vor chema numele Lui Emanuel,

care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu.”

(Matei 1, 23)

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși și credincioase,

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos vine să consfințească o așteptare și o nădejde pe care Dumnezeu a încurajat-o și a hrănit-o prin cuvinte inspirate și prin minunile săvârșite de-a lungul timpului pe parcursul Vechiului Testament. Sfânta Scriptură în întregimea ei reprezintă urma pașilor lui Dumnezeu în istoria noastră omenească.

Să ne amintim că în Cartea Facerii este scris: “Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor”[1]  iar după ce Adam și Eva au păcătuit citim iarăși că ei “au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii.”[2] Din cele două precizări constatăm că de la începutul istoriei omului, din primele pagini ale Sfintei Scripturi, legătura dintre om și Dumnezeu apare ca una prezentă firesc și natural. Ea se prezintă ca o legătură care presupune apropiere, prezență simțită și binefăcătoare, dialog și sinergică întrepătrundere între cuvânt și har dumnezeiesc ajutător în sensul creșterii sănătoase spre o viață curată, spre o viață de sfințenie și spre înveșnicire.

Condițiile prestabilite de Dumnezeu în gestul Său de revelare a dragostei și generozității Sale nesfârșite către om sunt prezența și apropierea Lui față de el și dialogul cu acesta în vederea împlinirii vocației lui de coroană a întregii creații.

În urma căderii în păcat a omului, Dumnezeu pregătește îndreptarea, răscumpărarea și mântuirea lui în vederea înveșnicirii. Dumnezeu îl pregătește pe om prin cuvinte și fapte pentru a-L primi pe Fiul Său Hristos prin întrupare din Fecioara Maria. Iată cum descrie Sf. Efrem Sirianul această stare de pregătire la care omul este chemat să adere: “Senină e noaptea în care a răsărit Cel Curat, Care a venit să ne însenineze; să nu amestecăm în veghea noastră ceva ce ar putea să o tulbure. Calea urechii să se netezească, privirea ochiului să se limpezească, cugetul inimii să se sfințească, rostirea gurii să se curățească!”[3]Sf. Efrem Sirianul ne pregătește pentru momentul întâmpinării nașterii Domnului Hristos, a momentului în care Biserica trăiește evenimentul venirii și întrupării Lui pentru noi și pentru a noastră mântuire. Cerul gândului și vieții omului în noaptea nașterii Domnului Hristos trebuie să fie senin și clar pentru că numai în felul acesta poate fi întâmpinat Cel Curat și Sfânt. Noi oamenii trebuie să revenim la momentul seninătății, simplității și sfințeniei cerului paradisiac în care omul îl contempla pe Dumnezeu în mod firesc. Ceea ce înțelegem din cuvintele Sf. Efrem este că cerul omului nu este neapărat unul exterior, material, ci unul interior căci căderea a fost mai întâi interioară și pe urmă au urmat consecințele exterioare. Urechea, privirea, cugetul și gura sunt acele instrumente omenești care ne fac să înțelegem că realitatea noastră cea mai importantă este una umană, interioară, cu care putem face ca cerul nopții în care ni se naște Cel necuprins, să se înnoureze sau nu. De aceea Sf. Efrem ne îndeamnă la netezirea auzului, la limpezirea ochiului, la sfințirea cugetului inimii și la curățirea limbajului. Acest efort ne pregătește pentru întâmpinarea Domnului în noaptea nașterii așa cum se cuvine. Ne pregătim asemeni Fecioarei Maria spre a auzi buna veste a arhanghelului Gabriel de la Bunavestire și cântarea îngerilor din ținuturile Betleemului în noaptea nașterii Domnului Hristos. Noi înșine, Biserica în totalitatea ei, va trebui să ne asemănăm Fecioarei, adică să ne pregătim pentru nașterea în lume a Domnului.

Ce înseamnă această noapte a nașterii Domnului? Ce daruri primim de la Dumnezeu prin intermediul nașterii Fiului Său Hristos după trup din Fecioara Maria?                   

“Aceasta este noaptea împăcării – spune Sf. Efrem Sirianul; - nimeni încruntat și întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să nu facă tărăboi! ... În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vrea o greșeală! În  această zi a bucuriei să nu împărțim dureri! ... În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos!”[4] Sunt mai multe îndemnuri care ne sunt adresate de Sf. Efrem care reprezintă tot atâtea daruri ale lui Dumnezeu pentru noi. Ceea ce Hristos ne dăruiește în noaptea nașterii Sale sunt împăcarea noastră cu Dumnezeu și pacea pe care primii oameni o pierduseră prin păcat. Această stare s-a transmis mai departe generațiilor care au urmat până astăzi. Tot El ne aduce în noaptea nașterii Lui iertarea păcatelor și bucuria care izvorăște din ea. Prin iertarea păcatelor Hristos readuce serenitatea nepăcătuirii și curăției inițiale. Primim în noaptea nașterii Domnului Hristos virtutea smereniei căci cei drepți sunt chemați să învețe să nu se înalțe și să se mândrească față de cei păcătoși; căci Hristos a venit pentru noi toți.

Dar ne putem întreba de ce ar trebui să urmăm acestor îndemnuri? Sf. Efrem Sirianul ne dă temeiul acestui lucru – suntem chip și asemănare a lui Dumnezeu și moștenitori ai Lui și trebuie să-I urmăm exemplul: “(...) Să mulțumim Celui ce a așezat Roada Sa în pomul nostru, mulțumită fie dusă Celui ce și-a trimis Moștenitorul, ca prin El să ne tragă la Sine și să ne facă moștenitori împreună cu El!”[5] “În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor! În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! În aceasta ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare!”[6] Venirea Domnului Hristos prin întrupare la noi este un dar care nu poate fi măsurat. Primirea Fiului lui Dumnezeu prin întrupare nu este un dar meritat. Exemplu dragostei și dărniciei lui Dumnezeu trebuie doar urmat. Așa cum nemărginirea dragostei și dăruirii lui Hristos către noi este infinită, la fel trebuie să fim și noi față de aproapele nostru oricare ar fi el, mare sau mic, tânăr sau persoană vârstnică, rob sau stăpân, sărac sau bogat; și aceasta pentru că suntem chemați ca oameni care am fost creați după chipul lui Dumnezeu să ajungem la asemănarea cu El, iar aceasta nu se poate face altfel decât urmându-I calea și imitându-I exemplul și viața. Nemăsuratul dar al îndreptării, răscumpărării și mântuirii noastre dăruit de Hristos, să-l lăsăm să strălucească și să capete formă în relațiile noastre umane. Să imităm exemplul dragostei și generozității lui Dumnezeu în Hristos și să-l lăsăm să se manifeste către cei care ne înconjoară. Doar așa vom putea clădi relații omenești și o societate care să reflecte duhul lui Dumnezeu și atmosfera Raiului.

Ce s-a schimbat în noaptea nașterii Domnului față de timpul dinaintea acestui eveniment? Ce ne-a adus nou noaptea nașterii Domnului? Ne răspunde tot Sf. Efrem Sirianul: “Aceasta e ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare. Domnul firilor S-a schimbat astăzi împotriva firii Lui. Nici nouă să nu ne fie prea greu să ne schimbăm voia noastră rea! Legat este trupul de firea sa, căci nu este în stare să-și schimbe mărimea. Slobodă însă e voința să crească până la orice măsură. Astăzi Dumnezeirea S-a întipărit pe sine Însăși în umanitate, ca și umanitatea să se întipărească și să se facă podoabă în pecetea Dumnezeirii!”[7] Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos aduce o schimbare fundamentală. Dacă rugăciunile noastre până atunci erau neauzite pentru că cerul minții și gândului nostru era întunecat datorită păcatului și slăbiciunii cuvântului, cu nașterea Domnului Hristos, cerurile Raiului și porțile veșniciei ni se deschid căci suntem vizitați de Fiului lui Dumnezeu venit de acolo. Așa cum Fiul lui Dumnezeu a voit să-și însușească firea omenească în ipostasul Său pentru a ne putea dărui harul vindecării și mântuirii, la fel și noi să ne străduim a ne schimba interior voința pentru primirea lucrării lui Hristos Dumnezeu. Iată de ce trebuie să facem aceste lucruri – pentru că modelul nostru este Iisus Hristos. El este Cel care ne precedă și ne deschide calea spre împlinirea vocației noastre dumnezeiești.

Acest lucru est posibil datorită unirii firii dumnezeiește și cele omenești în Hristos. Această unire restaurează legătura fundamentală sinergică a firii dumnezeiești cu cea omenească. Cea dumnezeiască o marchează pe cea omenească și iar cea omenească devine podoabă îndumnezeită.

Ziua nașterii Domnului aduce leac și binecuvântare veșnică: “Mare e visteria zilei nașterii Tale! Să plătească datoria pentru noi datornicii! ... Comoară de leacuri e ziua Ta cea mare; căci în ea a răsărit leac de viață pentru cei răniți de moarte.”[8] Întruparea și nașterea Domnului Hristos pun bazele vindecării omului de boala sa urmare a păcatului – moartea.  Întruparea și venirea printre noi a Fiului lui Dumnezeu Cel veșnic ne deschide calea către veșnicia pentru care am fost creați.

Care a fost scopul întrupării?

“Lăudat fie Înțeleptul Dumnezeu, Care a legat și însoțit Dumnezeirea și umanitatea, Una din înalt, alta din adânc! – spune Sf. Efrem. A amestecat cele două firi ca niște culori și s-a ivit o icoană: Dumnezeul-om.”[9] Scopul lui Dumnezeu, prin întruparea și nașterea Fiului Său și unirea firii omenești și celei dumnezeiești în persoana Lui, a fost să redea omului statura și demnitatea pe care le stabilise la începutul creației pentru el și pe care el le pierduse prin păcat. Despărțirea cerului și pământului este desființată prin întrupare căci cele două lumi se unesc. Dar și mai mult omul devine o nouă realitate de îndată ce temelia lui devine divino-umanitatea. Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, Hristos Domnul, devine modelul și paradigma reînnoirii în Dumnezeu.

Ce a însemnat nașterea Mântuitorului Hristos pentru noi?

“Nașterea Ta, Doamne, s-a făcut maică a tuturor făpturilor, fiindcă a zămislit și a născut din nou umanitatea care Te-a născut. Ea Te-a născut trupește, iar Tu ai născut-o duhovnicește. Numai de aceea Te-ai născut, ca să naști pe oameni după asemănarea Ta. Iată, nașterea Ta naște toate. Binecuvântat fie Cel ce S-a făcut tânăr și a întinerit toate!”[10] Întruparea și nașterea Domnului s-a făcut spre înnoirea întregii creații, a întregii făpturi. Dacă umanitatea Îi oferă Fiului lui Dumnezeu natura omenească, Dumnezeu îi dăruiește acesteia duhovnicia și harul transfigurator. Prin naștere Hristos înnoiește întreaga umanitate. Prin întrupare și naștere în umanitatea noastră El reface asemănarea noastră cu Dumnezeu. Efectele nașterii Lui asupra firii omenești depășește capacitatea noastră de cuprindere și înțelegere.

Prin întrupare și naștere Dumnezeu se însoțește cu noi după trup și în duh. Omul își reamintește și reînvață să trăiască fireasca stare de prezență și însoțire cu Dumnezeu din Rai. El învață cu încredere că Dumnezeu este mereu cu noi. 

Dragi creștini,

Anul 2023 a fost dedicat pastorației persoanelor vârstnice și imnografilor și cântăreților bisericești. Sunt două teme care ne îndeamnă la responsabilitate pentru aproapele și pentru Biserică. Mai întâi ne gândim la cei datorită cărora avem societatea în care trăim și bisericile în care ne rugăm. Tot datorită dragostei și responsabilității lor am văzut lumina zilei și ne bucurăm de viață. Tot datorită lor ne-am bucurat de darul de a putea merge la o școală sau universitate unde ne-am pregătit să fim ceea ce suntem astăzi. Ei sunt cei care s-au jertfit pentru ca noi să ne împlinim vocația. De aceea la rândul nostru să fim și noi recunoscători prin purtarea de grijă față de ei la aceste momente când puterile scad și energia se împuținează.

Să fim de asemenea atenți la cei care cu grijă și talent au înzestrat bisericile cu vocile lor și care ne-au ajutat să ne rugăm cu multă sensibilitate, frumos muzical și armonie.

Doresc cu acest prilej la ceasul sărbătoresc al nașterii Domnului Hristos să adresez gânduri de binecuvântare și mulțumire clerului și responsabililor la nivel eparhial și parohial, reprezentantelor Organizației doamnelor (AROLA) și tinerilor (ROYA), coordonatorilor în domeniul educației și școlilor duminicale precum și tuturor credincioșilor pentru dăruire, hărnicie, spirit de responsabilitate și atașament față de Biserică și de comunitate!

Vă îndemn să stăruiți în rugăciune și nevoință spirituală pentru a primi ajutor și întărire duhovnicească de la Dumnezeu în vederea continuării misiunii noastre în slujba Lui, a Bisericii și a aproapelui.    

Găsindu-ne la marea sărbătoare a nașterii Domnului Hristos, să ne învrednicim să-L întâmpinăm pe Pruncul Iisus cu versurile cântate de întreaga Biserica: „Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.”[11]

Cu ocazia sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, vă adresez urarea Sf. Ap. Pavel: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin” (Filimon 1, 25).

O sărbătoare a Nașterii Domnului întru bucurie, armonie, pace și har dumnezeiesc!

Un An Nou binecuvântat!

Al vostru frate întru rugăciune către Hristos Domnul,

† IOAN CASIAN

Saint-Hubert/Montreal 2023

_________________

[1] Facere 1, 2

[2] Facere 3, 8

[3] Imnele Nașterii Domnului în Sf. Efrem Sirianul. Imnele Nașterii și Arătării Domnului. (ed. a 2-a / prezentare și trad. de Ioan I. Ică jr) Ed. Deisis: Sibiu 2010, 1.82-83, p. 23

[4] Idem 1.88, 90, 92, p. 24

[5] Idem 3.12, p. 33-34

[6] Idem 1.88, 93-95 p. 24

[7] Idem 1.96-99, p. 24-25

[8] Idem 4.22, 24, p. 38

[9] Idem 8.2, p. 63

[10] Idem 23.5, p. 115

[11] Catavasia I, Utrenia Nașterii Domnului

Sursa: episcopia.ca