În cuvântul rostit în cadrul Sfintei liturghii, Preasfințitul Părinte a amintit despre smerenia sinceră a slăbănogului, care deși era apăsat de multe păcate, nu a ezitat să meargă la Mântuitorul Hristos pentru a-I cere vindecare:

„Cu siguranță a auzit și slăbănogul, ca mulți alții, de Domnul Hristos, Care făcea semne și vindecări mari în popor și a nădăjduit. 

Înțelegem că în viața lui erau păcate, păcate care îi apăsau sufletul, păcate pe care probabil și le amintea adeseori, pentru că atunci când ești țintuit la pat, orice cuvânt are o importanță aparte. Orice gest din partea aproapelui are o altă dimensiune. Atunci când nu mai ești robit nici de grijile firești pe care le are omul care trudește într-o dinamică neîntreruptă până seara. Și atunci gândul tău devine mai profund.

Cu siguranță că se gândea la păcatele săvârșite, care îl apăsau. Dar, în ciuda acestora, a îndrăznit să vină la Mântuitorul, crezând că nu-și va afla numai tămăduire, ci și pace și putere sufletească.”

Ierarhul a mai vorbit despre faptul că un mare merit al paraliticului din Evanghelie a fost acela că a căutat sens în suferința sa:

„Cea mai mare durere este atunci când vezi oameni în depresie, oameni puternici în trupul lor, dar care nu mai au tragere de inimă să mai lucreze, care nu înțeleg sensul acestei vieți.

Un mare laureat al Premiului Nobel, medicul psihiatru Viktor Frankl, spunea că «adevărata cauză a bolilor psihice este lipsa de sens». Dar iată că cel bolnav nu s-a lăsat prins de o astfel de deznădejde și a căutat sens în suferința sa.”

Spre finalul cuvântului de învățătură, PS Nichifor Botoșăneanul a vorbit despre Postul închinat Adormirii Maicii Domnului:

„Iată, începem astăzi Postul Adormirii Maicii Domnului, un post în care, veghind nu doar să schimbăm bucatele, ci chiar să ne strunim trupul puțin mai mult, să încercăm și noi să ne apropiem de Maica Domnului cu dorul de a moșteni această fericire pe care ea a avut-o.

Este un post pe care creștinii îl țin din primele veacuri. În 431, la Sinodul de la Efes, s-a cristalizat învățătura despre dreapta cinstire a Maicii lui Dumnezeu și despre ajutorul pe care îl primim de la Maica Domnului. Iar din secolul al V-lea, deja creștinii au început să țină postul închinat Maicii Domnului. (...)

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem un post binecuvântat, un post în care să primim Sfânta Împărtașanie cu dor și cu drag, așa cum Maica Domnului, cu dor și cu drag, L-a purtat pe Domnul în pântecele sale. Și să moștenim și noi fericirea pe care Domnul ne-a vestit-o: «Fericiți sunt cei ce ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu și-l păzesc pe el!» Amin.”