Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler și Dreptslăvitorilor Credincioși din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,

Har, pace și bucurie, de la iubitorul de oameni Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări.

Iubiți frați și surori întru Hristos Cel născut în ieslea Vithleemului,

În atmosfera marcată de suferință, de incertitudini și de teamă, în care petrece lumea, de aproape doi ani de zile, în liniștea și resemnarea cauzate de repetatele vești triste, răsună o veste aducătoare de bucurie:

Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul (Lc. 2, 10-11).

De când au răsunat aceste cuvinte în inimile păstorilor de pe câmpul Vithleemului și până astăzi, ni se vestește și ni se reamintește - nouă „și la tot poporul” - că lumea în care trăim nu e abandonată propriei „sorți”, chiar dacă, la o privire superficială, așa ar părea. Avem pe lume un Mântuitor - Hristos Domnul! Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui si se cheamă numele Lui: înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Si mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar (Is. 9, 5-6).

Astăzi, ni se reamintește că nu suntem „singuri pe lume” și că lumea aceasta nu e „părăsită” sau „uitată” de Făcătorul ei, după cum El Însuși ne-a făgăduit prin prorocul Isaia: Poporul ce locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi (Is. 9, 1). Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați. Auziți până la marginile pământului; cei puternici plecați-vă (...) căci cu noi este Dumnezeu (Is. 8, 9-10). Cu noi este Dumnezeu, precum ne-a făgăduit, în toate zilele, până la sfârșitul veacului (cf. Mt. 28, 20). El este Calea cea sigură spre fericire, Adevărul cel vrednic de crezut și Viața cea fără de sfârșit (In. 14, 6). El este nădejdea noastră (1 Tim. 1, 1). Să luăm, așadar, aminte la îndemnul psalmistului: Imbărbătați- vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul (Ps. 30, 26).

Iar cine își pune nădejdea în Domnul nu se teme decât de a-I răni iubirea și de a face, spune sau gândi ceva ce l-ar despărți de El. Domnul este nădejdea mea din tinerețile mele (Ps. 70, 6). Și oricine și-a pus în El nădejdea - ne spune Sfântul Pavel -, acesta se curățește pe sine, așa cum Acela curat este (1 In. 3, 3). Și tot el adaugă: Să vă dezbrăcați de viețuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgirii, și să vă înnoiți cu duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu zidit, întru dreptate și cuvioșie (Efes. 4, 22-24).

Pocăința cea de toată vremea este calea spre curățirea inimii și spre liberarea de povara moștenirii celei păcătoase ce apasă peste fiecare dintre noi. Pocăința - adică întoarcerea, de la calea și înclinațiile cele păcătoase, la Calea Vieții - redeschide firea noastră, cea stăpânită de păcat, către harul pe care îl aduce, la tot omul (cf. In. 1, 9), întruparea și înomenirea lui Dumnezeu Care vine în lume. Harul cel pierdut prin căderea din rai - și prin orice abatere de la calea asemănării cu Făcătorul nostru

• se redobândește prin întoarcerea, cu cerere de iertare, către Dumnezeu. Căci aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui (Ps. 33, 17). Și - după cum ne spune psalmistul
• mie a mă alipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea (Ps. 72, 2).

Drept aceea, omorâți mădularele voastre, cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este închinare la idoli, Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării (...). Acum deci vă lepădați și voi de toate acestea: mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine din gura voastră (Col. 3, 5-6; 8).

Omul care, de fiecare dată când greșește, se întoarce, cu încredere, către Dumnezeu, devine mai încrezător și mai neînfricat și cugetă întru sine astfel: întru Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme ce va face mie trupul. Întru Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme ce va face mie omul (Ps. 55, 4; 11). Domnul este luminarea mea și mântuitorul meu; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? (Ps. 26, 1-2). Tot cel ce se lasă pe sine în grija lui Dumnezeu se pecetluiește cu semnul Sfintei Cruci, spunând: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ție.

Principala cauză pentru care se abat, asupra omului modern, gândurile de neliniște și de neîncredere, ducându-l, uneori, până la descurajare, este obișnuința lui de a-și pune nădejdea în propriile sale puteri sau de a se încrede, în general, în „om”, uitând că aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El, de toți cei ce-L cheamă pe El întru adevăr (114, 18). De aceea, să luăm aminte la înțelepciunea psalmistului care ne spune: Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire (Ps. 145, 3). Fericit bărbatul, a cărui nădejde este Numele Domnului (Ps. 39, 6).

În vremurile de încercare pe care le trăim, bine este să ne învățăm a chema, cu încredere, Numele Domnului, în toată vremea și în toate circumstanțele prin care ne este dat să trecem, că ne încredințează Sfântul Apostol Petru, după cuvântul prorocului: tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui (F. Ap. 2, 21; Ioil 3, 5). Părinții să cheme Numele Domnului peste copii, iar copiii să cheme Numele Domnului peste părinții lor. Să chemăm Numele Domnului peste tot Omul. Cel care umblă în întuneric și fără lumină să nădăjduiască întru numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui (Is. 50, 10).

Să urmăm, așadar, îndemnurilor Apostolului care ne spune: Imbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerită cugetare, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa iertați și voi. Iar, peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru iubire, care este legătura desăvârșirii. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Invățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești. Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în Numele Domnului Iisus și, prin El, să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl (Col. 3, 12-14; 16-17).

Dacă trăim după principiile date nouă de Dumnezeu, străbatem, cu încredere și nădejde, prin valurile încercărilor și necazurilor ce vin peste noi și îi avem pe Domnul și pe Sfinții Lui împreună- luptători și împreună-pătimitori cu noi. Iar când prăznuim, nu ne oprim doar la bunătățile cele pământești, știind că prăznuirea noastră de azi nu este decât o pregustare a întâlnirii, față către față, cu Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine (cf. Apoc. 1, 8; 4, 8). Nu lepădați dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. „ Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va întârzia ” (Evr. 10, 35-37). Privegheați, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, stăpâniți-vă. Toate ale voastre cu iubire să se facă (1 Cor. 16, 13-14); întru nădejde bucurându-vă, întru necaz răbdând, întru rugăciune stăruind (cf. Rom. 12, 12).

Fie ca praznicul Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să vă aducă, în inimi, tuturor, pace, bucurie, încredere și nădejde, pocăință și iertare, compătimire față de cel aflat în suferință și mărinimie în ajutorarea celui lipsit.

Cu nestrămutată încredere în mila și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, dimpreună cu dorirea a tot binele cel mântuitor și cu părintească îmbrățișare și binecuvântare vouă, tuturor, al vostru părinte întru Hristos,

† SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei