Puterea dătătoare de viață a Învierii lui Hristos
Învierea în care credem este aceea care a fost deja vădită în învierea Domnului nostru. Pentru că El este cel care a înviat pe Lazăr după ce acesta a stat patru zile în mormânt (cf. In. 11, 1, 44), pe fiica lui Iair (cf. Mc. 5, 21-43) și pe fiul văduvei (cf. Lc. 7, 11-15).
(Mc. 16, 6) Iar el le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus”.
Învierea în care credem este aceea care a fost deja vădită în învierea Domnului nostru. Pentru că El este cel care a înviat pe Lazăr după ce acesta a stat patru zile în mormânt (cf. In. 11, 1, 44), pe fiica lui Iair (cf. Mc. 5, 21-43) și pe fiul văduvei (cf. Lc. 7, 11-15). El este Cel care a înviat la porunca Tatălui după trei zile, Care este și chezășia învierii noastre. Căci spune Hristos: Eu sunt învierea şi viaţa (In. 11, 25). Acum, Același care a scos pe Iona teafăr și nevătămat din pântecele chitului după trei zile (Iona 2, 1-10) și care a scos pe cei trei tineri din cuptorul Babilonului și pe Daniel din gura leilor (Dan. 3, 1-30; 6, 1-28) are El Însuși puterea să învieze.
(Constituțiile Apostolice 5, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
