Mărturisesc că Sfânta Parascheva m-a ajutat ori de câte ori i-am cerut ajutor. Fiind din Iaşi, mergeam mereu la Mitropolie, când apăreau probleme de sănătate în familie sau pentru a cere sprijin pentru copii la şcoală. Însă nu mă închinam Cuvioasei de hramul ei.

Dar în 2005, fiica mea, Mihaela, în vârstă de 25 de ani, avea o suferinţă la un genunchi. Umblând din spital în spital, în Iaşi, în Bucureşti şi înapoi, fără nici un rezultat, am constatat că nimic nu o vindeca. Doar i se atenua durerea prin calmante.

În 2006, de hramul Cuvioasei, am mers pentru prima dată în viaţa mea şi m-am aşezat la un rând imens. După mai bine de 10 ore, am renunţat să mai stau.

În anul următor, tot de hram, am mers din nou, pregătită sufleteşte să mă închin la sfintele moaşte. De aceasta dată, am ajuns neaşteptat de uşor. S-a petrecut aşa de repede de parcă m-a luat cineva pe sus şi m-a aşezat lângă sfintele moaşte. După ce am plecat, în mai puţin de o oră, m-a sunat o fostă colegă şi mi-a povestit de suferinţa fiicei ei, cronicizată de trei ani. După sfatul ei, am mers la alt medic şi a doua zi, fiica mea a avut diagnosticul corect şi programare urgentă pentru operaţie.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu că, prin rugăciunile Sfintei Paras­cheva, operaţia a decurs foarte bine şi fiica mea s-a vindecat complet.

Aurica Gheorghiu, din Iaşi

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, pp. 48-49)