Încep prin a mărturisi că minunea săvârșită pentru mine de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și de Sfântul Apostol Iuda Tadeu s-a petrecut în aceeași perioadă cu minunea primirii în dar a moaștelor Sfântului Iuda Tadeu de la starețul Mănăstirii Zavorda din Grecia și aducerii acestora la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă din București.

Data de 19 iunie 2024, ziua prăznuirii Sfântului Iuda Tadeu, ocrotitor al Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă, a fost ultima zi de lucru la primul meu loc de muncă. Pentru mine, prima jumătate a anului 2024 a fost plină de frământări, frici și supărări care conduceau, de fiecare dată, la aceeași dorință: renunțarea la locul de muncă în care simțeam că nu mai rezistam să lucrez, atmosfera devenind tot mai apăsătoare. Dar unde să plec? Aceasta era frământarea cea mai mare! „Atât de mult a durat să găsesc acel loc de muncă! Dacă și acum va fi la fel?” – gândeam eu tulburată. 

Fiind la început de drum profesional, nu mă încadram cerințelor din majoritatea anunțurilor publicate în acea perioadă, pentru că se solicita experiență profesională în domeniu de câțiva ani, iar eu începusem să lucrez doar de 10 luni. Au urmat, totuși, câteva încercări prin interviuri, testări, însă au eșuat. Nici acele locuri de muncă nu erau pentru mine, simțeam acest lucru, dar voiam cu orice preț să renunț la serviciul la care lucram. Nu întrezăream nicio luminiță, nu aveam nicio speranță. Starea mea psihică se înrăutățea, iar corpul resimțea toate frământările. Pe data de 11 iunie, în ziua cinstirii Sfântului Ierarh Luca al Crimeei, am simțit că nu mai pot rezista și am comunicat conducătorului departamentului dorința de a pleca. Am stabilit de comun acord ca data de 19 iunie să fie ultima zi de lucru. 

Nu aveam nicio variantă a unui alt loc de muncă, nu aveam niciun interviu programat. Așa că, în ultima săptămână de lucru, am început să îmi depun CV-ul ca urmare a anunțurilor de angajare pe care le-am găsit pe site-urile de specialitate. Unul dintre locurile de muncă era aproape de domiciliul meu, iar obiectul de activitate era asemănător cu cel în care lucrasem până atunci. Îmi surâdea ideea de a lucra acolo, așa că am depus CV-ul pe data de 16 iunie cu speranța că voi fi selectată.

Pe data de 18 iunie 2024, am citit pe pagina de facebook a Agenției de știri Basilica un articol în care era anunțat programul cinstirii Sfântului Apostol Iuda Tadeu la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă și am transmis articolul părinților. În dimineața următoare, pe data de 19 iunie, mama mi-a scris: „Astăzi merg la biserica din centrul istoric, unde sunt sfintele moaște”. Nici eu, nici mama nu știam nimic despre Sfântul Apostol Iuda Tadeu și nici în Biserica Sfântul Dumitru-Poștă nu intrasem până atunci.

Tot pe data de 19 iunie 2024, pe pagina de facebook Doxologia a fost postată a doua oară mărturisirea scrisă de mama mea despre minunea săvârșită de către Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru însănătoșirea tatălui meu când medicii nu găseau nicio soluție – „Sfânta Parascheva, specialistă în hepatologie sau despre cum sfinții sunt, la propriu, prietenii oamenilor”. Această mărturie fusese deja postată în octombrie 2023. Cum după 8 luni, exact în ultima zi de lucru, când eram deznădăjduită, a fost publicată din nou? La această întrebare, exista un singur răspuns pe care, din păcate, nu l-am priceput atunci, ci mult mai târziu. Consider că Bunul Dumnezeu și Sfânta Cuvioasă Parascheva au dorit, prin repostarea acestui articol, să îmi arate că sunt lângă mine și în acea situație care părea a fi, din nou, fără soluție. 

Eram încercată de sentimente contradictorii: pe de o parte, mă bucuram pentru că mi se îndeplinise dorința de a pleca, dar pe de altă parte, plângeam pentru că nu știam ce voi face în continuare. Așa că i-am mărturisit mamei că mă simțeam ca o frunză în vânt. Mama, știindu-mi toate frământările, m-a asigurat din nou că va merge la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă și se va ruga pentru mine.

Seara, mama s-a întors acasă plină de speranță! Luase binecuvântare de la Sfinții ocrotitori ai Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă și a început să îmi povestească emoționată cum a îngenuncheat în fața icoanei și a sfintelor moaște ale Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și s-a rugat ca unui prieten, plângând pentru mine, spunându-i: „Tu știi, Sfinte Dimitrie, cât a învățat, cât s-a străduit în facultate și acum să rămână ca o frunză în vânt?”. În timp ce se ridica din fața icoanei și a sfintelor moaște a simțit că va primi răspuns la rugăciunea ei și plină de recunoștință i-a răspuns Sfântului Dimitrie: „Mulțumesc!” – „Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea” (Marcu 11, 22-26). Apoi, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, la icoana și sfintele moaște ale Sfântului Iuda Tadeu ca unui nou prieten care poate să mijlocească pentru găsirea unui loc de muncă pentru fiica ei.

La ieșirea din Sfânta Biserică a întâlnit-o pe doamna Elena, o voluntară tare drăguță și zâmbitoare, căreia mama a simțit că poate să-i destăinuie problema pentru care a venit să se roage. Doamna Elena a îmbrățisat-o și a încurajat-o pe mama spunându-i că Sfântul Iuda Tadeu este grabnic ajutător, ceea ce s-a și dovedit: următoarea zi, pe 20 iunie, am susținut interviul la locul de muncă unde depusesem CV-ul în data de 16 iunie și unde îmi doream să lucrez fiind situat în apropiere de casa mea. După câteva ore am fost sunată și mi s-a transmis vestea cea bună: am fost acceptată, postul era al meu!

Astfel am cunoscut puterea Sfântului Iuda Tadeu și a Sfântului Dimitrie de a alunga deznădejdea și tulburarea! La puțin timp, am pășit pentru prima dată în Biserica Sfântul Dumitru-Poștă mulțumindu-le Sfinților pentru că au primit rugăciunile mamei mele și mi-au rânduit locul de muncă potrivit pentru mine, prin îngăduința Domnului nostru Iisus Hristos!

Manolache Maria-Manuela, București, octombrie 2026