Relațiile dintre soți nu au drept scop exclusiv nașterea de copii, ci „uciderea” trupului, ca să nu-i ispitească satana și să cadă în desfrânare (I Corinteni 7, 5) (conform Sfinților Părinți, cuvintele creșteți și vă înmulțiți – Facerea 1, 28, deja s-au împlinit).

Sfântul Ioan Gură de Aur, sprijinindu-se pe afirmațiile Sfântului Apostol Pavel, mărturisește cu tărie că scopul principal al nunții este evitarea desfrânării. El scrie: „Nunta a fost dată pentru nașterea de copii, dar mai mult pentru stingerea aprinderii trupești. Îl am martor pe Sfântul Apostol Pavel, care spune: «din cauza desfrânării fiecare să-și aibă femeia sa» (I Corinteni 7, 2). Deci spre evitarea desfrânării, și nu spre nașterea de copii. Și zice iarăși Apostolul Pavel: «să fiți unul cu altul, nu pentru ca să faceți copii, ci ca să nu vă ispitească satana!». Înaintând, Apostolul nu spune: «dacă vor copii, să se căsătorească, ci: dacă nu se înfrânează, să se căsătorească!» (I Corinteni 7, 8-9)” (Despre Feciorie, XIX).

Cu siguranță că prin aceste cuvinte Sfântul Ioan Gură de Aur nu exclude nașterea de copii și, firește, nici nu recomandă evitarea ei. Pur și simplu, vrea să sublinieze și celălalt scop al nunții, ferirea omului de desfrânare.

Prin urmare, soții care n-au putut dobândi copii nu sunt considerați nefericiți de către Biserică (nefericiți sunt bărbatul și femeia care destramă căsătoria). „Ai copiii, bucură-te! N-ai copii, bucură-te!” (Proverb popular).

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria. Secretele alegerii, secretele bucurie, secretele trăiniciei, traducere din limba greacă de Preot Victor Manolache, Editura Tabor, București, 2010, pp. 43-44)