600.000 de refugiaţi, în pericol de moarte în taberele din Kenya

„Sunt oameni disperați. Am stat cu ei în corturile lor, am plâns împreună cu ei. Sunt văduve și copii ai căror soți și tați au murit în conflicte cu grupările rebele, sunt la limita deşertului, dar şi la limita vieţii.”

Kenya este o țară din inima Africii, un loc în care sărăcia, lipsa apei, a medicamentelor și a alimentelor de bază se alătură necazurilor unui popor ce este ținta grupărilor rebele jihadiste. Deși e un stat preponderent creștin, islamul se manifestă din ce în ce mai violent aici, forțând mai multe comunități creștine să-și părăsească satele și bisericile.

Ne amintim cu toţii de atacul efectuat în anul 2015 asupra Universităţi din oraşul Garissa, situat în estul Kenyei, acolo unde zece soldați jihadiști au ocupat clădirea universității pentru mai multe ore. Mulți studenți au reușit să scape, însă 300 dintre ei au fost reținuți într-una dintre sălile instituției. În urma intervenției forțelor guvernamentale, cei zece rebeli jihadiști au fost omorâți, însă în urmă a rămas un adevărat dezastru – 147 de persoane ucise și peste 80 de răniți. Potrivit martorilor, tinerii au fost împărţiți pe criterii religioase – musulmani şi creştini. Cei dintâi au fost cruţaţi şi lăsaţi să plece, în timp ce mulţi dintre creştini au fost luaţi ostatici sau executaţi.

Timpul a trecut, dar pacea nu s-a aşezat peste comunitatea creştină din Kenya. În luna mai a anului 2016, conform Christian Post, guvernul kenyan și-a anunțat planul de a închide lagărele de refugiați de la graniţa cu Somalia. Dintre cei 600.000 de refugiați, cea mai mare parte o reprezintă creştinii fugiţi din calea grupărilor extremiste islamice.

Ministerul de Interne din Kenya a declarat că refugiații care trăiesc în taberele din Dadaab și Kakuma vor fi repatriaţi în țările lor de origine. Organizaţiile umanitare spun însă un alt lucru – dacă nu se va interveni repede, mulţi dintre aceşti refugiaţi vor muri. John Brewer, care a luat contact cu cele două tabere a relatat: „Sunt oameni disperați. Am stat cu ei în corturile lor, am plâns împreună cu ei. Sunt văduve și copii ai căror soți și tați au murit în conflicte cu grupările rebele, sunt la limita deşertului, dar şi la limita vieţii”.

De la același autor

Ultimele din categorie