Religia şi morala
Pentru că omul este chipul lui Dumnezeu, nu există om fără sentiment religios, fără dorinţa permanentă după Dumnezeu. Această legătură sufletească a omului cu Dumnezeu slăbeşte numai din cauza păcatului.
Când omul leagă starea lui religioasă nu de Dumnezeu ca persoană, ci de o făptură creată de Dumnezeu, pe care o crede Dumnezeu, atunci omul slăbeşte în moralitate şi săvârşeşte nenumărate şi mari păcate. Religiile politeiste, în care oamenii credeau în mai mulţi zei, stau mărturie acestei afirmaţii.
În Vechiul Testament, la cărţile III şi IV Regi, ca şi în celelalte cărţi, vom vedea că viaţa religioasă şi morală a poporului ales e căzută, în cea mai mare parte, în idolatrie şi astfel înţelegem unde duce pe om îndepărtarea de Dumnezeu, de Dumnezeul Cel adevărat şi de poruncile Lui.
La fel şi în lumea modernă, în contemporaneitate, constatăm că o parte din aceasta s-a îndepărtat de Dumnezeu şi de morala sănătoasă tot din cauza idolatriei. Pentru omul modern şi contemporan, bunurile materiale constituie "dumnezeul" lui, viaţa pentru oamenii acestei lumi a însemnat şi înseamnă a trăi bine trupeşte şi, de cele mai multe ori, a trăi în huzur, uitând de cei săraci, mai mult de atât, exploatându-i; deci oamenii subjugaţi de materie, singuri s-au îndepărtat de Dumnezeu chiar dacă Îi rostesc numele, însă ei cred în El numai cu buzele şi nu cu inima.
La începutul secolului nostru, o parte din lume a fost înstrăinată de Dumnezeu prin silă şi pedeapsă şi aceasta odată cu venirea la putere a adepţilor doctrinei comuniste, numai că în această perioadă foarte puţini au fost cei care erau convinşi de această doctrină.
Astăzi, forţe ale întunericului, în numele democraţiei, drepturilor omului şi libertăţii religioase, încurajează şi susţin pe diferite căi îndepărtarea, înstrăinarea şi lepădarea noastră, a fiilor poporului nostru, creştin ortodox prin naştere, de credinţa strămoşească; lupta este crâncenă, pe viaţă şi pe moarte, dar noi nădăjduim că vom trece cu bine şi prin acest val primejdios, rămânând în credinţa şi morala noastră ortodoxă.
Să nu se uite cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc" (I Corinteni 10, 23). "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos". "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva"... (rău - n.n.) (I Corinteni 6, 12); "Ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte" (II Petru 2, 19); "Plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 6, 23).
