În 1997, în urma unei radiografii pulmonare, mi s-a pus diagnosticul de TBC, fiind trimisă la Policlinica de Pneumoftiziologie din Iaşi, pentru investigaţii amănunţite. În aceeaşi zi, după altă radiografie, mi s-a interzis prezentarea la serviciu, mai ales că lucram în învăţământ şi afecţiunea respectivă constituia un pericol pentru copii. Mi s-a prescris tratament cu antibiotice. A urmat o perioadă de două luni de calvar: opt radiografii pulmonare, recoltare a numeroase probe de spută, iar rezultatele erau descurajate. Dacă se confirma diagnosticul, eram obligată să-mi părăsesc familia, serviciul şi să fiu internată în sanatoriu. Am venit lângă racla Cuvioasei Parascheva cu un munte de lacrimi şi rugăminţi, am luat legătura cu duhovnicul, m-am spovedit şi împărtăşit în aceste două luni de şapte ori. Deşi starea mea de sănătate era bună, radiografiile confirmau existenţa tuberculozei, pentru care mi s-a interzis revenirea printre copii. În ziua internării în sanatoriu, am alergat la Mitropolie, am căzut lângă racla Sfintei, implorându-i ajutorul şi rugându-l pe duhovnic să stăruie în rugăciune pentru sănătatea mea. Ajunsă în cabinetul doctoriţei, Dumnezeu mi-a dat în gând dorinţa de a solicita o nouă radiografie. Surprinsă de această cerere, doctoriţa a acceptat, apoi a privit lung noua radiografie, s-a uitat speriată şi a exclamat: „Eşti sănătoasă, nu ai nimic! Dacă te internam, te băgăm în mormânt!” Menţionez că aveam atunci nişte probleme hepatice, iar tratamentul cu tuberculostatice m-ar fi distrus. Surprinsă şi entuziasmată, am obţinut adeverinţă de reintegrare în colectivitate. Primul gând mi-a îndreptat paşii spre racla Sfintei Parascheva, spre a-i mulţumi pentru minunea petrecută. În Mitropolie, „oamenii se uitau şi nu înţelegeau motivul lacrimilor”, iar duhovnicul s-a mirat şi s-a bucurat că doar după două ore s-a întors aici un „om fericit”. În cele două luni de „zbucium şi durere sufletească”, m-am rugat mai mult ca oricând la Dumnezeu, implorând mijlocirea Cuvioasei Parascheva. De asemenea, „izbăvirea într-un chip atât de minunat” m-a convins că, prin această încercare, Dumnezeu m-a îndemnat să alerg la ajutorul Sfintei şi să găsesc adevărata cale în viaţă. Semnificativ este faptul că viaţa mea a urmat un alt curs, unul deosebit: prin nebănuitele rânduieli dumnezeieşti, acum sunt „închinoviată într-o mănăstire din Moldova. Z.D.

(Sfânta Cuvioasă Parascheva, Binefacerile Sfintei Cuvioasa Parascheva, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 27)