Promoţia 1994 a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ s-a reîntâlnit joi, după 20 de ani de la absolvire. În Biserica „Sfântul Ioan Iacob“ din incinta seminarului, un sobor impresionant de preoţi a oficiat Sfânta Liturghie, după care au urmat o slujbă de parastas pentru toţi profesorii şi absolvenţii din promoţia amintită trecuţi la odihna cea veşnică, precum şi o slujbă de Te Deum.

Activităţile aniversare au continuat în sala de festivităţi a unităţii de învăţământ, în prezenţa părintelui profesor Ioan Mihoc, directorul seminarului, a părintelui profesor Radu Mazilu, dirigintele promoţiei 1994, a părintelui profesor Gheorghe Chihaia şi a celorlalte cadre didactice, cu strigarea catalogului şi cu discursurile dedicate momentului, fiecare participant prezentându-şi realizările obţinute în aceşti 20 de ani, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală. Emoţia momentului a fost completată cu depănarea amintirilor desprinse de pe băncile seminarului liceal, precum şi cu revederea profesorilor.

Ce ne-au declarat foştii seminarişti la momentul aniversar

Preot Iulian Negru, consilier al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor: „Este un moment de mare bucurie ca, după 20 de ani, să ne revedem colegii şi colegele, ca unii care am ostenit aici la seminar timp de 5 ani, împărtăşind împreună atât bucuriile, cât şi momentele mai grele pe care le-am avut. Pot spune că aceşti 5 ani au fost cei mai frumoşi din viaţă, în care ne-am pregătit pentru a-L sluji pe Dumnezeu în parohiile şi mănăstirile în care ne desfăşurăm acum activitatea. Bucuria ne-a fost dublată şi de faptul că am reîntâlnit o parte dintre părinţii şi domnii profesori care au pus pietre consistente la temelia formării noastre“.

Stavrofora Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Văratec: „În primul rând, mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns această zi binecuvântată, una emoţionantă, plină de bucurie. Fiind încă din timpul seminarului monahie, îmi amintesc cu câtă bucurie veneam la seminar, încercând să ţin paşii cu colegii de la zi. Veneam săptămânal, luam caietele cu notiţe de la colegi şi îmi notam toate cursurile, fiindcă doream foarte mult să nu-mi lipsească nimic. L-am avut exemplu de elev şi de coleg pe actualul părinte consilier Iulian Negru, ale cărui caiete scrise foarte frumos şi ordonat nu lipseau niciodată din geanta mea. În generaţia mea am fost 12 călugări, la fel ca numărul Sfinţilor Apostoli: 6 monahi şi 6 monahii“.

Arhimandrit Arsenie Butnaru, stareţul Mănăstirii Vlădiceni: „La acest moment de reîntâlnire, I-am mulţumit în primul rând lui Dumnezeu, apoi profesorilor noştri. Fiecare dintre noi, preoţi de mir sau monahi, am făcut apoi un bilanţ despre cum anume ne-am apropiat în aceşti 20 de ani mai mult de Dumnezeu, cum am slujit Biserica lui Hristos şi cum i-am slujit pe oameni. Ziua a fost una cu emoţii şi sentimente alese, având în vedere că drumul nostru este încă unul lung, până la îndeplinirea ascultării şi misiunii la care am fost chemaţi“.

Preot Partenie Apostoaie, paroh la Biserica Vovidenia din Botoşani şi profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Gheorghe“: „Ne bucurăm că din generaţia noastră absolvenţii au ajuns slujitori vrednici ai lui Dumnezeu, ai semenilor şi ai sfintelor altare - părinţi consilieri, stareţi şi stareţe de mănăstiri, profesori de religie, preoţi de mir la biserici parohiale sau la aşezăminte sociale. Reîntâlnirea de 20 de ani a fost un moment de bilanţ, dar şi unul în care am avut în minte cuvintele Sfintei Scripturi: «Mulţumiţi pururea pentru toate lui Dumnezeu» şi «fără de Mine nu puteţi face nimic». Avem multe planuri încă de acum înainte, suntem încă tineri, şi sperăm ca peste 10-20 de ani, când ne vom reîntâlni, să avem mai multe realizări, spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră şi a credincioşilor pe care îi păstorim“.

Preot Gabriel Zaharia de la Biserica „Sfinţii Voievozi“ - Moşna: „Această zi a fost în primul rând un semn de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru faptul că, după cuvintele Evangheliei «în vremea aceea», ne-am învrednicit să fim elevi la această şcoală teologică, avându-i alături pe cei care ne-au fost mai mult decât dascăli şi învăţători, părinţii profesori, care L-au născut şi L-au zugrăvit pe Hristos în inimile şi în viaţa noastră. Nădăjduim că acest moment va întări legătura dintre noi pe viitor şi vom duce mai departe toate amintirile şi trăirile noastre duhovniceşti, fiindcă şederea noastră aici şi dascălii pe care i-am avut ne-au aşezat pe această cale a Împărăţiei, pe cărarea care duce la biserică, lucru foarte important, deoarece un drum care nu duce la biserică înseamnă că nu duce nicăieri“.