Slujba înmormântării nu este doar un ritual, ci o detaliere a mărturisirii noastre de credinţă. Deşi suntem păcătoşi şi purtăm „rănile păcatelor“, atâta timp cât n-am pierdut conştiinţa că purtăm „chipul slavei lui Dumnezeu“ nu ne arătăm a fi asemenea celor care n-au nădejdea mântuirii şi a vieţii celei veşnice.

Ritualul înmormântării şi toate slujbele liturgice ortodoxe, pline de sensuri sfinte şi de îndemnuri sfinţitoare, sunt de o diversitate fascinantă şi de o unitate paradoxală. Tradiţia Sfântului Duh devine, aşadar, sărbătoare a fiinţei şi liturghie a sufletului pentru omul care pleacă de pe pământ spre cer şi pentru cei ce-l însoţesc cu durere şi cu bucurie până la mormânt. Pomenirea morţilor este o expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu şi a fiilor Săi după har, a creştinilor. Este taina împărtăşirii din milostivirea Creatorului şi taina milostivirii între fraţi, dăruirea de sine şi dăruirea creaţiei întregi lui Dumnezeu, Ziditorul tuturor.

Părintele Mihai Adeodatus Ungureanu, care a fost timp de mai mulţi ani redactor la Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a explicat această taină a morţii şi ritualurile ortodoxe din jurul ei pentru a lumina înţelegerea credincioşilor cu privire la această taină. Scrisă cu un stil deopotrivă poetic şi pragmatic, cartea „Ritualul ortodox al înmormântării pe înţelesul tuturor“ vine să explice înţelesurile morţii creştine şi să fie o călăuză pertinentă pentru credincioşi, în momentele în care moartea, ca prag vremelnic şi ca trecere în viaţa veşnică, îşi face simţită prezenţa.

Moartea omului este pragul liturgic al fiinţei, în care omul, aşteptând veşnicia, îşi recapitulează toată lumina vieţii sale şi Îl întâlneşte pe Hristos. Prin urmare, evenimentul morţii, ca o aşteptare şi o întâlnire cu Dumnezeu, ca un bilanţ integrator al vieţii pământeşti şi ca o concluzie definitivă la lucrarea noastră de oameni, este o taină a iubirii lui Dumnezeu, o lumină a istoriei personale jertfite pe altarul lui Hristos şi un început de veşnicie pentru sufletul care se uneşte cu El. Iată câteva din capitolele acestei cărţi deosebit de folositoare: „Slujba la ieşirea cu greu a sufletului“, „Stâlpii ce se citesc la casa celui adormit“, „Lucrurile ce trebuie pregătite pentru slujba de înmormântare“, „Slujba de înmormântare“, „Alte slujbe de înmormântare“, „Mormântul din cimitir“, „Parastele şi pomenirile: Temeiuri ale pomenirii morţilor în Vechiul Testament, Temeiuri ale pomenirii morţilor în Noul Testament, Temeiuri ale pomenirii morţilor în cărţile de cult, Parastasul, Ridicarea Panaghiei, Trisaghionul pentru morţi sau Panihida mică, Praznicul sau agapa, mâncarea ce se dă întru pomenirea celui adormit“.

Aşadar, cartea de faţă este de o certă necesitate printre creştini, mai ales că există felurite tradiţii populare fără legătură cu Tradiţia Duhului Sfânt, izvorâte din credinţe populare străine de spiritualitatea creştin-ortodoxă. Acest aspect este dezbătut în capitolul „Sfânta Tradiţie şi obiceiurile populare“. Volumul tratează şi alte probleme de deosebit interes, precum: „Pot fi pomeniţi copiii avortaţi sau născuţi morţi?“, „Pot fi pomeniţi morţii incineraţi?“, „Poate fi săvârşită slujba de înmormântare pentru sinucigaşi?“, „Este acceptată de Biserică eutanasierea omului?“.

Recomandăm această carte tuturor celor care vor să înţeleagă ritualul liturgic al pomenirii morţilor şi înţelesurile teologice ale rugăciunilor pentru cei adormiţi în Biserică.