Toate atitudinile noastre faţă de Dumnezeu sunt marcate de rugăciune. Totul constă în rugăciune... Rugăciune nu înseamnă numai a sta la rugăciune. A ţine mintea şi inima îndreptate către Dumnezeu înseamnă rugăciune, în orice poziţie s-ar afla omul.

Lucrarea rugăciunii nu este numai lucrarea isihaştilor, ci a tuturor creştinilor; şi aceasta până la treptele ei cele mai de sus. Toate treptele rugăciunii sunt lucrarea lui Dumnezeu... Pruncia în rugăciune, ca şi în toată alcătuirea sufletească, este cea mai bună stare, şi să o păziţi şi să-L rugaţi pe Domnul să nu îngăduie să vă pierdeţi acest simţământ... Rugăciunea este adresarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Când aceasta există, există şi rugăciunea...

Întotdeauna, când rugăciunea există în inimă, ne putem ruga şi fără cartea de rugăciuni prin adresarea noastră către Dumnezeu cu metanii. Numai să nu existe lene, indulgenţă. Căci vrăjmaşul imediat se apropie şi parcă începe să ne tragă de mână de la rugăciune... Să înţelegeţi trucurile lui...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 315)