Rugăciunea îl luminează pe om. Asta povățuia părintele Porfirie, folosind următorul exemplu: „Există undeva generatorul electric, iar în cameră becul. Însă, dacă nu apăsam butonul, vom rămâne în întuneric, în felul acesta vreau să spun că există Hristos, există şi sufletul nostru. Însă dacă nu apăsăm butonul rugăciunii, sufletul nostru nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămâne în întunericul diavolului”.

Iar unui fiu duhovnicesc i-a spus: „Ştii ce mare dar este că Dumnezeu ne-a dat dreptul de a-I vorbi în fiecare ceas şi clipă, şi în orice poziţie ne-am afla? Acela ne ascultă mereu. Aceasta este cea mai mare cinste pe care o avem. De aceea trebuie să-L iubim pe Dumnezeu”.

(Presb. Dionisie Tatsis, Mireasma duhovnicească a părintelui Porfirie, Ed. Egumenița, 2012, p. 67)