Milostenia, binefacerile celor vii în numele lui Hristos pentru cei repausaţi au aceeaşi însemnă­tate ca şi cum însuşi repausatul ar veni în ajutorul aproapelui, de aceea e firesc ca roadele milosteniei să ajungă la repausat, pe când cel viu ia parte la răsplata cerească ca lucrător al facerii de bine.

Rugăciunea şi milostenia făcută pentru repausat îl împacă pe acesta cu Hristos, Care de vine, ca să zic aşa, dator repausatului pentru care s-au săvârşit acestea.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 211-212)