Nici voievozii, nici doctorii, profesorii cei mai maeștri, nici venirea de față a prietenilor, nici slujirea slugilor, nici îndestularea doctorilor, nici podoabele luxoase ale gătirilor și împodobirilor, nici mulțimea banilor și a avuțiilor, nici altceva nimic din cele omenești, pământești și lumești, nu poate mângâia, ușura, și alina boala care-l chinuiește zi și noapte pe omul suferind.

La patul de suferință al acestui purtător de coroană, dregător mare, mic ori om de rând, dacă ar veni un ales al lui Dumnezeu care are mare îndrăzneală înaintea Lui, îndată ce s-ar atinge de trupul bolnav, și ar face rugăciuni fierbinți, curate, în Duh și adevăr, pentru el, toată boala trupului o izgonește.

Vedeți ce mare e puterea rugăciunii? Ceea ce n-a fost în stare puterea împărătească, bogăția, vitejia, iscusința științei doctorilor maeștri, a putut-o face de multe ori rugăciunea unui creștin sărac.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 77)