La vremea cuvenită, cântărețul sau paraclisierul bate toaca, trage clopotul și aprinde candelele. Preotul intră în biserică și spune rugăciunea: „Intra-voi în casa Ta”, pregătindu-se pentru începerea Ceasului al IX-lea. Acest Ceas ne aduce aminte de cel mai înfricoșat, dar și cel mai fericit timp, când Domnul nostru Iisus Hristos, răstignit pe cruce, și-a dat sufletul lui Dumnezeu Tatăl și a adus sacrificiul deplin pentru păcatele lumii. Căci, prin moartea Domnului s-a omorât moartea și cei ce se aflau în iad se eliberează din el.

Deci, în acest caz, când slujba Ceasului al IX-lea o precede pe cea a Vecerniei, rugăciunile începătoare vor fi rostite doar în cadrul celei dintâi. Astfel, în timp ce la strană se citește rugăciunea de la sfârșitul Ceasului al IX-lea („Stăpâne Doamne, Iisuse Hritoase, Dumnezeul nostru”), preotul încheie ziua liturgică ce tocmai se sfârșește o dată cu slujba Ceasului IX și se pregătește pentru a începe slujba următoarei zile (Vecernia), deschizând dvera (perdeaua ușilor împărătești) și dând binecuvântarea  („Binecuvântat este Dumnezeul nostru”). În cazul în care înaintea Vecerniei nu se face Ceasul al IX-lea, Vecernia va cuprinde rugăciunile începătoare, adică: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru.