Inimile drepţilor, pline de iubire, sunt mişcate de soarta sufletelor din iad, a căror stare nu e hotă­râtă şi pentru care mijloceşte Biserica luptătoare, chemând la aceasta pe toţi drepţii.

Membrii Bisericii triumfătoare sunt în legătură cu membrii Bisericii luptătoare, datorită legăturii vii a milei pentru fraţii lor ce sunt încă pe pământ. Sfinţii iau parte la soarta celor de pe pământ, prin rugăciuni către Dumnezeu, cu care mijlocesc la mântuirea lor. În Apocalipsă scrie că Sfinţii se roagă pentru cei vii, către Dumnezeu, cerându-I dreptate şi răsplătire pentru drepţii prigoniţi pe pământ (Apocalipsa 11, 18; 6, 10).

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă–Neamț, 2010, p. 425)