Pelerinajul la moaştele Sfântului Ioan cel Nou reprezintă de secole o parte a identităţii oraşului Suceava. Acest pelerinaj capătă însă o amploare cu totul deosebită în data de 24 iunie, ziua când, în anul 1786, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava de la Zolkiew, zi consfinţită ulterior de evlavia populară ca dată de cinstire a Sfântului. Şi anul acesta, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava, îmbrăcată în straie de sărbătoare, a unit ierarhi, preoţi şi credincioşi în rugăciune, în laudă şi în mulţumire aduse lui Dumnezeu şi sfinţilor. Mii de credincioşi din întreaga ţară au participat la hramul mănăstirii sucevene, închinându-se la moaştele Sfântului Ioan cel Nou şi participând la slujbele religioase săvârşite.

Manifestările prilejuite de hramul mănăstirii au început de sâmbătă, la ceas de seară, când racla cu cinstitele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou a fost scoasă din biserică şi aşezată în curtea mănăstirii, sub un baldachin special amenajat. Rând pe rând, de-a lungul întregii nopţi, credincioşii s-au închinat şi au sărutat racla Sfântului ce le-a fost de atâtea ori grabnic ajutător, ascultând în acelaşi timp cântările slujbei Privegherii, oficiată de IPS Pimen, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

„De douăzeci de ani vin la hramul mănăstirii de aici pentru a mă întâlni cu Sfântul Ioan cel Nou. De-a lungul vieţii, i-am simţit de mai multe ori ajutorul, şi în semn de mulţumire vin în fiecare an când este prăznuit pentru a mă închina şi pentru a-i săruta sfintele moaşte. Într-un an nu am putut ajunge la hramul mănăstirii de aici şi am simţit în suflet un mare gol şi o mare mâhnire. De atunci, nici nu mă gândesc să nu ajung, indiferent de greutăţi“, ne-a mărturisit Ileana Roman din Borşa, Maramureş.

„Două chipuri luminate de sfinţi ne-au chemat astăzi la această sărbătoare“

Ziua marii sărbători a Sucevei a început cu slujbele Aghezmei şi Sfântului Maslu, săvârşite la primele raze ale dimineţii. Încet, încet, curtea mănăstirii a prins viaţă, umplându-se ochi de credincioşii veniţi de aproape sau de departe, toţi însă cu acelaşi gând: să-i mulţumească prin venirea lor Sfântului pe care îl au ca ocrotitor şi rugător în faţa tronului lui Dumnezeu. Pelerinii au participat apoi la slujba Sfintei Liturghii, săvârşită de Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Înalt Preasfinţitul Teofan a evidenţiat locul în evlavia creştină al celor doi sfinţi serbaţi, Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. „Astăzi, Biserica ne aşază în faţa noastră chipul Sfântului Ioan Botezătorul şi chipul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, oameni născuţi din bărbat şi din femeie, precum toţi pământenii, oameni cu slăbiciuni ca toţi ceilalţi semeni, dar care, urmând cuvântul Mântuitorului din Evanghelia citită astăzi, au găsit calea să-L aşeze pe Dumnezeu acolo unde îi este locul. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul este chipul desăvârşit al celor care sunt în sihăstrii şi în mănăstiri, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Marele Mucenic al Moldovei şi al creştinătăţii, este chipul desăvârşit al creştinului trăitor în lume, care caută să-şi împlinească datoria şi a celor materiale, dar ştie în acelaşi timp ce înseamnă Dumnezeu şi Împărăţia Lui şi ce anume trebuie să primeze în viaţă. Noi, cei de astăzi, având în faţă aceste două chipuri luminate de sfinţi care ne-au chemat astăzi la această sărbătoare şi traiectoria vieţii lor ca model, găsim răspuns la întrebarea cum să împlinim cuvântul Domnului: «căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă», cuvinte din Evanghelia rostită astăzi“, a precizat IPS Teofan.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, IPS Pimen a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“, intitulat „Lumina şi ajutorul sfinţilor - bucuria pelerinilor“, mulţumind totodată ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor pentru prezenţă. De asemenea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de IPS Teodosie, l-a felicitat pe IPS Pimen pentru împlinirea a 30 de ani de arhierie, urându-i har, putere şi tărie pentru mântuirea în Împărăţia cerurilor.

A urmat apoi pelerinajul cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou pe străzile municipiului Suceava. Au fost purtate cruci, prapuri şi icoanele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu moaştele Sfântului Ioan, purtată pe umeri de preoţi şi credincioşi, a ajuns, pe rând, la Biserica „Învierea Domnului“, la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“, la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Mirăuţi, la Biserica „Sfântul Dumitru“, la Biserica „Sfântul Nicolae“, la Catedrala „Naşterea Domnului“ - Biserica Naşterii Maicii Domnului, revenind în cele din urmă la mănăstirea care adăposteşte sfintele moaşte de sute de ani.

Având în mâini lumânări, flori de sânziene sau crengi de brad şi tei, credincioşii au însoţit racla cu sfintele moaşte pe străzile oraşului, formând un cor de inimi rugătoare către Ocrotitorul Sucevei - Sfântul Ioan cel Nou.

Cu bucuria întipărită pe chip, pelerinii s-au îndreptat apoi spre casele lor, în timp ce Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a rămas neclintită pe locul ce i-a fost hărăzit din cer pentru a înfrunta veacurile, ca simbol al statorniciei, cu porţile deschise către toţi cei dornici să se adape din izvorul viu al credinţei şi al istoriei trecute şi viitoare.

Lumina şi ajutorul sfinţilor - bucuria pelerinilor

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“, 24 iunie 2012:

Cu multă bucurie am aflat de organizarea manifestărilor religioase prilejuite de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi Aducerea Moaştelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, la care participă mulţi pelerini din Bucovina şi din toată ţara.

Biserica întreagă, dar mai ales credincioşii pelerini cinstesc pe sfinţii lui Dumnezeu, deoarece în sfinţi se arată lucrarea Duhului Sfânt, ca rodire a darurilor primite de ei la Sfântul Botez, daruri pe care însă sfinţii le-au cultivat prin credinţă şi nevoinţă, prin rugăciune şi fapte bune.

În fiecare an, la 24 iunie prăznuim doi sfinţi cu numele de Ioan, care înseamnă „cel miluit de Dumnezeu“ sau „cel agreat de Dumnezeu“, adică pe Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Numele Sfântului Ioan Botezătorul nu a fost ales în mod liber de către părinţii săi, ci a fost hotărât şi comunicat de Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Când Dumnezeu pune direct nume cuiva, acest nume conţine tainic în el un plan duhovnicesc pentru o lucrare deosebită, iar planul duhovnicesc de lucrare pentru Sfântul Ioan Botezătorul consta în faptul că el trebuia să fie înaintemergător sau pregătitor al venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume pentru mântuirea oamenilor. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul i-a pregătit pe oameni prin chemarea lor la pocăinţă şi a mărturisit în faţa mulţimilor că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Prin mărturia sa, ca Prooroc al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul prevesteşte Taina jertfei pascale a lui Hristos ca fiind jertfă mântuitoare, numindu-L pe Iisus din Nazaret „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“ (Ioan 1, 29). De asemenea, el prevesteşte Taina trimiterii în lume a Sfântului Duh în chip de limbi de foc, când spune că Iisus va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (cf. Matei 3, 11).

În mod deosebit, Sfântul Ioan Botezătorul rămâne în evlavia Bisericii ca mare dascăl al pocăinţei şi, împreună cu Maica Domnului, rugător sau mijlocitor în ziua Judecăţii de Apoi pentru cei care se pocăiesc, după cum ne arată icoana ortodoxă numită „Deisis“. Totodată, el este şi ocrotitorul tuturor celor care cheamă pe oameni să fie cinstiţi, drepţi şi milostivi, după cum el a luptat împotriva relelor din societatea coruptă şi decăzută a timpului său (cf. Matei 3, 1-12). El era „glasul care strigă în pustie“, adică în vidul spiritual al timpului său; era glasul lui Dumnezeu care trezeşte conştiinţe adormite şi suflete pustiite din cauza îndepărtării oamenilor de poruncile lui Dumnezeu, Izvorul vieţii. Deşi trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ucis, din porunca regelui Irod Antipa, pe care l-a chemat la pocăinţă, sufletul său a biruit duhul lumii înrobite de păcat.

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, prin viaţa şi moartea sa de mucenic, a urmat oarecum pilda muceniciei Sfântului Ioan Botezătorul şi a biruinţei lui asupra păcatului ca ură şi violenţă faţă de oamenii credincioşi şi drepţi. De aceea, Sfântul Ioan de la Suceava se află în ceata „Sfinţilor buni biruitori Mucenici“.

Deşi au fost omorâţi în trupul lor, martirii sau mucenicii sunt totuşi numiţi „biruitori“ (învingători) întrucât cu sufletul lor ei au învins duhul păcatului sau al răutăţii care stăpânea pe chinuitorii lor. În martiri existenţa biologică se transformă în existenţă teologică; lăcomia posesivă se transformă în iubire milostivă sau dăruire de sine; instinctul conservării egoiste se transformă în elan al comuniunii generoase, iar teama de moarte se transformă în arvună (pregustare) a Învierii, pentru că iubirea jertfelnică a lui Hristos s-a arătat prin ei. Din acest motiv, numai moaşte ale mucenicilor sunt folosite la sfinţirea bisericii noi şi a antimiselor care se aşază pe jertfelnicul din spaţiul Sfântului Altar.

Marile sărbători religioase, cum este şi marea sărbătoare din 24 iunie de la Suceava, oferă oamenilor prilejul să simtă pe Dumnezeu şi pe sfinţii Lui mai aproape de ei. Mulţi pelerini îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu evlavie şi speranţă, spre a primi ajutorul lui. Astfel, pelerinii devin prieteni ai lui Dumnezeu şi ai sfinţilor Lui. Dragostea pelerinilor faţă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui arată lucrarea harului Duhului Sfânt care sporeşte în credincioşii pelerini dorinţa de-a căuta permanent luminile şi frumuseţile duhovniceşti netrecătoare ale rugăciunii şi ale faptelor bune. Ajutorul sfinţilor aduce pelerinilor lumină, pace, bucurie şi vindecare sufletului şi trupului, potrivit credinţei fiecărui pelerin rugător şi a celorlalţi pelerini care se roagă în faţa icoanelor şi moaştelor sfinţilor.

În aceste zile de sărbătoare şi de binecuvântare, dăruite nouă de Hristos-Domnul prin Sfinţii Săi, felicităm pe toţi pelerinii veniţi la Suceava şi ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ioan cel Nou să-i ocrotească şi să-i ajute ca să primească în sufletele lor pacea şi bucuria Preasfintei Treimi, pentru a purta cu ei pretutindeni binecuvântarea şi lumina sărbătorii!

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române