S-au împlinit 14 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Patriarh Teoctist. PS Nichifor a oficiat o slujbă de pomenire în satul natal al ierarhului botoșănean
Astăzi, 30 iulie 2021, s-au împlinit 14 ani de când vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist Arăpașu, cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, a trecut la Domnul. În satul Tocileni din comuna Stăuceni, județul Botoșani, PS Nichifor Botoșăneanul a săvârșit slujba Parastasului pentru sufletul celui care a păstorit timp de aproape 21 de ani Biserica lui Hristos din România.
Zeci de localnici din satul Tocileni, autorități locale, rude ale Părintelui Patriarh Teoctist și clerici, s-au rugat astăzi, 30 iulie, la Casa memorială „Patriarhul Teoctist”, pentru sufletul celui care a condus Biserica noastră timp de peste 20 de ani, în vremuri nu tocmai ușoare pentru țara noastră. Slujba Parastasului pentru cel de-al cincilea Patriarh al României a fost săvârșită de PS Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a și rostit un scurt cuvânt de evocare a personalității lui:
„Astăzi este ziua în care suntem chemați ca în toată țara, în toate bisericile, să îi facem pomenirea Părintelui Patriarh Teoctist. Nu i-a fost ușoară crucea de patriarh în vremea comunismului. Nu i-a fost ușoară crucea de patriarh în perioada de după Revoluție, cu schimbări și provocări mari. Dar, acolo unde Dumnezeu pune o cruce grea, pune și inspirație, pune și putere, atunci când cel ce slujește Lui o face cu onestitate și cu dragoste. Și iată, astăzi suntem chemați să-l cinstim pe Preafericitul Părinte Teoctist pentru că a slujit Biserica Sa și a păstrat-o în unitate, în ciuda vitregiilor acestei lumi și a păstrat sfintele taine în vremuri atât de vitrege în acest popor, cu înțelepciunea și cu rugăciunea sa. Îl pomenim peste tot, dar în mod deosebit, acolo unde a văzut lumina zilei. Și astăzi sunt greutăți pe care le ducem și astăzi sunt înțelesuri pe care trebuie să le descifrăm în cheia lor cea adevărată, și ne rugăm Domnului ca să ne dea înțelepciunea pe care i-a dat-o Prefericitului Părinte. O inimă caldă, o inimă care mai mult decât putem înțelege noi a vegheat la unitatea Bisericii în vremuri de criză, dar mai ales la unitatea neamului și a credinței. Preafericitul Părinte nu a fost doar un om blând, un om care a odihnit pe oameni, ci și un om puternic, un om înțelept, un om care a adunat în inima și în cugetul său înțelepciunea acestui popor. De aceea, astăzi îi facem pomenirea și-l cinstim. Și știm că Dumnezeul nostru, care este Dumnezeu celor vii, îl va pomeni în rândul celor vii și ne rugăm Domnului pentru aceasta. Ne rugăm Domnului atunci când îl pomenim pe Patriarhul României să binecuvinteze poporul român cu asemenea oameni mari, cu asemenea oameni, care, deși au pornit din familii smerite, precum odinioară împăratul David, au știut, precum împăratul David, să aducă biruință poporului Său. De aceea, astăzi este zi de bucurie pentru noi, zi în care călcăm fizic pe urmele lui, și ne rugăm Domnului ca veșnică să fie pomenirea sa. Amin! Dumnezeu să-l odihnească!”
La final, cei prezenți au aprins lumânări, au depus o coroană de flori la bustul ierarhului și au vizitat casa memorială.
Cine a fost Patriarhul Teoctist?
Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu (din botez Toader) s-a născut la data de 7 februarie 1915 în satul Tocileni, jud. Botoşani, din părinţii Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A urmat şcoala primară din satul natal. A intrat de tânăr ca frate, la Schitul Sihăstria Voronei din județul Botoşani, aparţinând de Mănăstirea Vorona, aflată în apropierea ţinuturilor natale, în anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistriţa din județul Neamţ, primind numele de Teoctist. Ca patriarh, PF Teoctist a obţinut importante recunoaşteri din partea majorităţii Bisericilor ortodoxe locale, a promovat învăţământul religios după 1989, înfiinţând noi seminarii teologice, școli de pregătire a asistenţilor sociali, de restauratori de monumente istorice şi a organizat obţinerea de burse în străinătate. Totodată, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinţi români, a reformat şi a promovat activitatea editorială bisericească și a reorganizat Biserica Ortodoxă Română de peste hotare. Patriarhul Teoctist Arăpașu a trecut la cele veșnice luni, 30 iulie 2007, în jurul orei 17.00, în urma unor complicații apărute din cauza unei intervenții medicale.