Trezvia este adâncul atenţiei! Atenţia este o lucrare a minţii pe care o folosim mai mult involuntar. Adică o lăsam să fie stimulată dinafară, prin tăria evenimentului! De aceea e captivată mai ales de evenimentele ieşite din „comun”! De aici şi marile câştiguri pe care le obţin cei ce ştiu să manipuleze această fereastră a sufletului. De aici şi marea noastră responsabilitate pentru felul în care o folosim.

Ce e de făcut? Să fim atenţi la ce gândim. Să nu ne lăsăm gândiţi, ci să gândim noi înşine, cât mai mult şi să transformăm fiecare gând în rugăciune, punând lângă el, înainte sau după, un „Doamne”! Să nu ne descurajăm dacă la început vom avea numai eşecuri!

Apoi, să privim cât mai mult timp o icoană lăsându-ne priviţi de Domnul sau de Măicuţa Domnului din ea! Să fim atenţi la această privire de Dincolo, din inima Celui care ne priveşte!

Să ne lipim cu atenţia de cuvintele rugăciunii numelui Domnului! Să ne cuibărim în fiecare cuvânt cu atenţia, ca şi când am sta într-un fotoliu! Să ne lipim cu urechea atenţiei de fiecare cuvânt din Sfânta Liturghie. Să fim atenţi unde ne „alunecă” ochii! Să citim ce ne învaţă Sfinţii Părinţi ai Filocaliei despre atenţie. Să fim atenţi la prezenţa lui Dumnezeu în noi în tot locul şi în toată vremea!

(Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, p. 91)