Să nu credeți că, împlinind cu exactitate și după tipic canonul vostru zilnic, faceți ceva important!

Toată valoarea canonului și a oricărei rugăciuni se găsește în zdrobirea de inima golită înaintea lui Dumnezeu.

Sfinții Părinți spun că, dacă cineva, atunci când se roagă, nu se simte precum condamnatul la moarte, se aseamănă cu fariseul din parabola evanghelică și zadarnic strigă către Domnul.

Deci stați în rugăciune ca și cum v-ați afla înaintea înfricoșătoarei Judecăți viitoare, așteptând să apară sentința definitivă a lui Dumnezeu pentru voi: "Veniți!..." sau "Plecați de la Mine!..."

În orice caz, să evitați automatismul, împlinirea mecanică a canonului vostru. Să fiți, ca să spun așa, stăpânii canonului, ci nu robii acestuia. Doar lui Dumnezeu să fiți robi, închinându-i în fiecare moment viața și străduindu-vă să-i fiți plăcuți în orice lucrare a voastră!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, p.79-80)