„Să ne întoarcem mintea și inima către Dumnezeu”, ne îndeamnă Părintele Mitropolit Teofan la începutul Postului Mare

Arhiepiscopia Iaşilor

„Să ne întoarcem mintea și inima către Dumnezeu”, ne îndeamnă Părintele Mitropolit Teofan la începutul Postului Mare

La Catedrala Mitropolitană din Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit ieri, la ceas de seară, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. În cuvântul rostit către credincioșii prezenți, ierarhul i-a îndemnat pe ieșeni „să cuprindă în inima lor taina pocăinței”.

Potrivit programului transmis de părinții catedralei, în fiecare zi de miercuri și vineri din săptămânile Postului Sfintelor Paști, s-a rânduit să se oficieze Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Ieri seară, la lumina lumânărilor și în duh de rugăciune, ieșenii care au ajunat și au primit binecuvântarea duhovnicului pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine, au luat parte la această slujbă solemnă săvârșită de Părintele Mitropolit Teofan, dimpreună cu slujitorii sfântului locaș.

Spre final, ierarhul a adresat un cuvânt de învățătură în care a afirmat că „înțelesul pocăinței este întoarcerea inimii și a minții către Dumnezeu”:

Patericul ne amintește de spusele unui bătrân din pustiul Egiptului: «Omul care are duh de pocăință este dezlegat de orice poruncă». Se pot înțelege multe și adânci lucruri din cuvântul acestui părinte, Dumnezeu singur știe care a fost gândul lui să rostească acest cuvânt. Probabil se apropie de cuvântul Fericitului Augustin care spune «Iubește și fă ce vrei», arătând prin aceasta că omul care prinde taina pocăinței și a iubirii nu are nevoie să mai împlinească vreo poruncă, pentru că toată respectarea legii este împlinită în viața celui care iubește cu adevărat și în viața celui care are duh și cugetare de pocăință.

Totodată, Părintele Mitropolit a arătat prin intermediul unui fragment din Pateric că prin jertfa Mântuitorului Hristos, oamenii sunt chemați să se încredințeze în iertarea lui Dumnezeu:

Tot în Pateric citim istoria unui frate de mănăstire, care înainte avusese o viață cu multe păcate, și se ruga lui Dumnezeu ziua și noaptea să-l ierte de păcatele săvârșite, arătând prin aceasta un adânc duh de pocăință. Și nu se liniștea nici ziua, nici noaptea, și cu creștetul aplecat la pământ striga din toată ființa sa către Dumnezeu să-l ierte pentru păcate. Obosit de atâta nevoință, adoarme în timpul rugăciunii, aplecat la pământ, și apare în somnul său Domnul Hristos și îi spune: «De ce plângi atât de mult, omule?», iar fratele de mănăstire răspunde: «Am săvârșit multe păcate, Doamne, și nu am vreo nădejde că iubirea sau iertarea Ta va cuprinde și mulțimea păcatelor mele».  Atunci Domnul Hristos îl îmbrățișează și îi spune: «Dacă Eu mi-am vărsat sângele pentru păcatele tale, cu atât mai mult îți voi arăta iubirea Mea datorită pocăinței pe care tu o arăți», arătând prin aceasta că oricât de mare este mulțimea păcatelor pe care omul le săvârșește, el este chemat să nu cadă în deznădăjduire, să-i pară rău, să strige cu durere către Dumnezeu, să-l roage din toată inima să fie iertat, dar oricât de mare este greutatea păcatului său să nu cadă în deznădejde, pentru că Domnul Dumnezeu, care și-a vărsat sângele pentru păcătoși, cu atât mai mult cuprinde în iertarea Sa pe cel care are duh de pocăință. De cele mai multe ori, Sfinții Părinți, menționând diferite chipuri ale stării de pocăință, totuși se întorc cu toții asupra înțelesului pocăinței că este întoarcerea inimii și a minții omului către Dumnezeu.

Ce este Liturghia Darurilor?

Inițial, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, atribuită Sfântului Ierarh Grigore cel Mare, a fost o simplă rânduială săvârșită în cadrul vecerniei, în care creștinii primeau Sfânta Împărtășanie după ce aceștia ajunau, fără să mănânce nimic până la apusul soarelui. Conform Canonului 49 din Laodiceea, nu era permis „a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica” – adică nu se îngăduia să se oficieze Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom sau a Sfântului Vasile cel Mare în timpul săptămânii, de luni până vineri. Totuși, de-a lungul anilor, în Biserică s-a obișnuit ca unii credincioși să postească aspru până la finalul zilei - căci după vecernie înceta ajunarea - iar după slujba de seară să primească Sfintele Taine, ca întărire duhovnicească și trupească în timpul postului. Rânduiala actuală a Liturghiei este atribuită Sfântului Grigore Dialogul, Episcopul Romei, cel care a fixat această formă în cadrul vecerniei.

Liturghia Darurilor este specifică Postului Mare și să săvârșește într-un mod foarte solemn, la lumina lumânărilor, iar clericii îmbracă veșminte de culoare închisă, tocmai pentru a evidenția profunzimea și importanța perioadei în care ne aflăm.

Vă invităm să accesați și: (Video) IPS Teofan: „Pocăința este întoarcerea vieții noastre către Dumnezeu”

Citește despre: