„Să ne unim cu toţii în rugăciune, ca mila lui Dumnezeu să se revese peste noi”
Dacă cel fără de credinţă vede în această stare numai un capriciu al naturii, omul credincios înţelege că, dincolo de fenomenele naturale, este mâna lui Dumnezeu, voinţa Lui.
Preacucernice Părinte Paroh,
Preacuvioase Părinte Stareţ,
Preacuvioasă Maică Stareţă,
De săptămâni bune trăim încercarea grea a secetei şi a arşiţei. Uscăciunea se întinde tot mai mult, punând în pericol recoltele, ceea ce va aduce după sine foamete, lipsuri şi strâmtorare.
Dacă cel fără de credinţă vede în această stare numai un capriciu al naturii, omul credincios înţelege că, dincolo de fenomenele naturale, este mâna lui Dumnezeu, voinţa Lui. În mod firesc, ne întrebăm: „de ce aceasta?” Răspunsul îl aflăm la profetul Isaia, care transmite cuvântul Domnului poporului ales de atunci: Pământul va fi pustiit (...) Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul vor pieri. Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci. Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr! Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină (Isaia 24, 3-7). Ca şi în vremea aceea, şi acum îndepărtarea omului de Dumnezeu, o viaţă dusă în păcate şi fărădelegi atrag mustrarea lui Dumnezeu, care, iată, acum se manifestă prin secetă şi arşiţă.
Să înţelegem, aşadar, sensul acestei mustrări şi să ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima, prin pocăinţă adevărată, prin părăsirea păcatelor şi fărădelegilor şi prin înnoirea vieţii. Să ne unim cu toţii în rugăciune – ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi credincioşi – pentru a cere ca mila lui Dumnezeu să se revese peste noi, peste animale şi peste pământ.
Pentru aceasta, adresez părintesc îndemn sfinţiţilor slujitori ai sfintelor altare ca duminică, 5 august 2012, să săvârşească, împreună cu poporul cel dreptcredincios, rugăciuni stăruitoare pentru ploaie, astfel:
- la Ectenia Mare şi Ectenia întreită de la Utrenie şi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie să fie inserate cererile speciale din Liturghier „La vreme de neplouare şi foamete” (Liturghier, ediţia 2000, p. 391-396; Liturghier, ediţia 2012, p. 439-442);
- la Canonul obişnuit de la Utrenie să se adauge şi „Canonul de rugăciune către Domnul Iisus Hristos, la vreme de secetă” (Molitfelnic, ediţia 2006: p. 435-442); Canonul va fi repetat şi la Chinonic, în timpul împărtăşirii;
- la Proscomidie se va scoate părticică şi se va rosti rugăciunea prevăzută în Liturghier pentru „vremuri de neplouare şi foamete” (Liturghier, ediţia 2000, p. 390-391; Liturghier, ediţia 2012, p. 438-439);
- După săvârşirea Sfintei Liturghii, preotul şi poporul vor ieşi la câmp, unde se va săvârşi „Rânduiala slujbei ce se face la vreme de secetă sau neplouare”, cuprinsă în Molitfelnic (în ediţia 2006, la p. 433-458). La oraşe, acolo unde nu este posibilă deplasarea la câmp, slujba va fi săvârşită în curtea bisericii.
Dumnezeu să caute cu milostivire spre rugăciunile noastre şi să ne dăruiască ploi liniştite şi aducătoare de roade pe pământ, să ne întărească spre a dobândi duhul pocăinţei celei adevărate pentru a deveni, cu adevărat, fii iubiţi ai Săi.
Al vostru frate şi părinte împreună slujitor şi rugător către Hristos Iisus, Domnul nostru
Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
