Dar să nu deznădăjduim, fraţilor. Fiindcă, cu cât se afundă cineva în desfrânare, cu atât se ridică mai mult şi cu cât se împotriveşte mai înainte de cădere, cu atât, după aceea, sporeşte cu deadinsul în credinţă. Acum mădularele mele s-au strâns, iarăşi, laolaltă, după cum ştiţi şi voi. Ciudat a fost lucrul care mi s-a întâmplat, nu însă de mirare, fiind un lucru întâmplător, cu toate că-i necuvios. Dar de vreme ce s-a petrecut, să învăţăm din urmarea lui ca aă fugim de toate pricinile care i-au dat naştere, îndeosebi de ruperea din rânduiala fraţilor, adică, umbletul de capul tău, care la călugări ia naştere din mândrie şi necredinţă.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 30)