Într-o zi, un om fusese călcat de tâlhari și omul a mers la acest călugăr. Și necuratul drac, care în chip de înger i se arăta lui, i-a zis: „Acest om este prădat de tâlhari, iar cele furate sunt în cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergând acolo, să le și ia.” Și venind, omul s-a închinat la peșteră, iar călugărul, de sus, i-a zis lui: „Bine ai venit, frate, știu că ai un necaz, că talharii au venit și ți-au furat cutare și cutare lucru. Nu te necăji peste măsură, că sunt puse toate în cutare loc, iar tu, mergând acolo, le vei afla toate și te roagă și pentru mine”. Deci, omul, auzind aceasta, s-a mirat și, ducându-se și-a aflat cele furate și l-a proslăvit pe el în toată ziua aceea zicând: „călugărul, ce a intrat in peșteră, este prooroc ”. Și se aduna la el mulțime de oameni și-l ascultau pe dânsul și se minunau de diavolească învățătura lui. Că ii spunea fiecăruia cele ce vor să fie și se împlineau întocmai. Și așa, s-a înșelat ticălosul acela călugar, cătâva vreme.

Deci, să luam aminte la noi înșine și cu toată grija să ne păzim inima și să nu primim gândurile pe care dracii le vâră întru noi. Ci, mai mult, să gândim la moarte și la veșnicele munci, iar gândurile să le omorâm cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, rugându-ne lui Dumnezeu, cu smerită inimă, ca să ne păzească pe noi de toate cursele vrăjmașilor, celor ce ne vânează pe noi. Dumnezeului nostru slavă!

(Proloagele, vol. I, Editura Bunavestire, pp. 409-410)