Flămândul se topește de foame, cel gol îngheață, datornicul este dus la închisoare. Tu, însă, amâni milostenia ta pe mâine! Ascultă ce-ți spune Solomon: „Nu zice: Du-te și vino mai târziu și-ți voi da mâine, că nu știi ce aduce ziua de mâine!” (Pilde 3, 28). Cât de mari porunci disprețuiești, pentru că urechile îți sunt astupate de iubirea de arginți! Cât de mult ar trebui să mulțumești Bunului Dumnezeu, Binefăcătorului tău, cât de vesel ar trebui să fi, cât de mândru de cinstea ce ți se dă, că nu tulburi ușile altora, ci alții vin la ale tale! Dar așa, ești trist, greu de găsit, te ferești să întâlnești pe cineva, ca nu cumva să fi silit să-ți scape ceva din mâini. Nu cunoști alt răspuns decât acesta: N-am! Nu dau! Și eu sunt sărac!

Da, ești sărac și lipsit de orice faptă bună! Ești sărac în iubirea de oameni, sărac în credința în Dumnezeu, sărac în nădejdea vieții veșnice!

Împarte grâul fraților tăi! Dă astăzi nevoiașului ceea ce mâine e putred! Cel mai cumplit chip de zgârcenie e acela să nu dai celor nevoiași din ceea ce se strică!

(Sfântul Vasile cel Mare – Omilii și cuvântări, omilia a VI-a, VI, în col. PSB, vol. 17, pp. 406-407)