Este foarte important să nu rănim liberul arbitru al ascultătorului, pentru că atunci facem un lucru pe care nici Dumnezeu nu-Și permite să-l facă.

Destul este să aprindem acel foc în jurul lui, care niciodată nu știm din ce poate să izbucnească. Cel mai sigur mod de a-l aprinde este rugăciunea tainică pentru acel om, rugăciune cu lacrimi și cu multă dragoste, ținând minte că „a te ruga pentru aproapele înseamnă a-ți vărsa sângele pentru el”.

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 93)