respect

Respectând copiii, cinstim Chipul lui Hristos

Nu am defăima niciodată o icoană, şi, cu toate acestea, când ne înfuriem, când îi atacăm, îi criticăm, îi insultăm sau îi maimuţărim pe copiii noştri, profanăm icoana lui Hristos. Nu ne închinăm de fapt ca la icoane nici când suntem îngăduitori sau când acceptăm orice dorinţe ale copiilor, cedând la orice pretenţii ale lor. Atunci ne închi­năm la ei, la copii, nu la Hristos – un lucru la fel de di­structiv.

Căsătoria se ține cu dragoste și respect reciproc

În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru.

Decalogul fericirii în familie

Căsătoria este o frumoasă și continuă aventură care ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat, dar și lumea spirituală a partenerului nostru de viață și să cunoaștem, cu smerenie, pe Dumnezeu în mica Biserică din familie. Pe soțul nostru îl acceptăm așa cum este, cu neputințele și capriciile lui, și nu așa cum vrem noi să fie. Familia este un ring, o sală de gimnastică a sufletelor și o anticameră a Raiului, pentru cei cu frică de Dumnezeu.

„Nu te teme că niciodată nu te ascultă copiii – teme-te că te privesc tot timpul!”

Copiii vor învăţa ce este adevărat din felul în care ne văd purtându-ne, mai mult decât din ceea ce ne aud spu­nând. Dacă ne văd că în afara casei sau la biserică ne pur­tăm într-un fel, iar acasă în alt fel, vor crede că felul în care ne purtăm acasă este adevărat şi real, învăţând astfel cum să se prefacă în public. 

Minori în pușcărie ‒ în copilăria lor nu au avut parte de iubire

Când un adolescent părăseşte casa ori intră într-un anturaj rău, el caută, de fapt, ceea ce îi lipseşte în familie: dragostea, înţelegerea şi respectul. Mai mult, autoritatea celui mai mare.

„Sunt rău, nevrednic de a fi iubit!” – care părinte își dorește astfel de gânduri pentru copilul său?

Copiii noştri sunt uimitor de valoroşi şi însemnaţi pentru Dumnezeu, nu pentru că ar fi ei perfecţi, ci indiferent de ce spun sau ce fac. Dumnezeu îi iubeşte pur şi simplu. Deci­ziile pe care noi le luăm în viaţă ne pot apropia de Dum­nezeu şi bogăţia vieţii sau ne pot împinge tot mai depar­te de El, dar deciziile noastre nu vor schimba niciodată adânca iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu. Vrem ca şi copiii noştri să primească acest adevăr în inimile lor.

Ce semnifică pomenirile pentru cei adormiți?

Dumnezeu ne vrea sfinţi. El aşteaptă mişcarea noastră, astfel că Biserica ne aduce aminte permanent la ce stadiu suntem aşteptaţi să ajungem: acela de fii şi moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu!

Cuvântul „femeie” trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, acest cuvânt înseamnă „împărăteasă dăruitoare” şi dăruire este toată Scriptura.

Cum să ne înțelegem bine cu socrii

Generaţiei mai în vârstă îi place să povăţuiască tineretul tocmai din această cauză: ea nu prea înţelege că în faţa sa nu mai sunt băieţei şi fetiţe, ci oameni adulţi, formaţi, cu propria experienţă de viaţă. Totuşi, „bătrânii” nu trebuie judecaţi cu asprime: de regulă, părinţii ne vor doar binele, şi pe deasupra un om inteligent îşi dă seama că sfera lui de cunoştinţe e foarte limitată şi că întotdeauna are ce învăţa de la alţii.

Copiii învață respectul de la părinţii care știu să respecte

Se înţelege de la sine că nu se poate aştepta respect din partea copiilor pentru acei părinţi care sunt dedaţi unor vicii vădite, cum ar fi beţia, furtul, hula, desfrâul ş.a.m.d. Iată de ce părinţii, dacă vor să îşi educe copiii în duhul ascultării, trebuie să le insufle respect şi temere.

Pagini