respect

Iubirea, piatra de temelie a familiei

Copiii simt tot, simt şi părăsirea harului Dumnezeiesc din familie. Rămâne doar forma, lipsită de conţinut, sarea care şi-a pierdut puterea. Să ne străduim deci, să păstrăm dragostea şi respectul copiilor.

Să ne respectăm părinții, oricare ar fi defectele lor

Părinţii noştri pot fi oameni păcătoşi, pot fi părinţi răi, pot fi tâlhari, pot fi în tot felul – dar pentru noi ei trebuie să fie sfinţenie; iar pentru ceea ce sunt ei, pentru cum le este caracterul, vor răspunde înaintea lui Dumnezeu, ca şi pentru noi, copiii lor. Nu noi răspundem pentru ei. Nici eu nu am ştiut la vremea mea că nu trebuie să-ţi răneşti părinţii, nici cu gândurile, nici să fim supăraţi pe părinţii noştri.

Soția îl mângâie, îl ajută și îl bucură pe soț

Feminitatea soției se vădește prin capacitatea ei de a mângâia, de a încuraja și de a-l sprijini pe soț în clipele grele. Lângă o soție iubitoare, în sufletul soțului se potolește durerea provenită din dezamăgiri și eșecuri temporare. Încrederea sa în soț îi insuflă acestuia speranță și îi readuce bucuria vieții.

„După Dumnezeu, să-l cinsteşti pe bărbatul tău”

„După Dumnezeu, să-l cinsteşti pe bărbatul tău”, scria Sfântul Grigorie Teologul tinerei căsătorite Olimpiada, ca şi cum i-ar fi spus: deasupra bărbatului tău să nu-l pui nici pe tatăl, nici pe mama, nici pe bunicul, nici pe bunica, nici chiar pe copii.

Respectând copiii, cinstim Chipul lui Hristos

Nu am defăima niciodată o icoană, şi, cu toate acestea, când ne înfuriem, când îi atacăm, îi criticăm, îi insultăm sau îi maimuţărim pe copiii noştri, profanăm icoana lui Hristos. Nu ne închinăm de fapt ca la icoane nici când suntem îngăduitori sau când acceptăm orice dorinţe ale copiilor, cedând la orice pretenţii ale lor. Atunci ne închi­năm la ei, la copii, nu la Hristos – un lucru la fel de di­structiv.

Căsătoria se ține cu dragoste și respect reciproc

În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru.

Decalogul fericirii în familie

Căsătoria este o frumoasă și continuă aventură care ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat, dar și lumea spirituală a partenerului nostru de viață și să cunoaștem, cu smerenie, pe Dumnezeu în mica Biserică din familie. Pe soțul nostru îl acceptăm așa cum este, cu neputințele și capriciile lui, și nu așa cum vrem noi să fie. Familia este un ring, o sală de gimnastică a sufletelor și o anticameră a Raiului, pentru cei cu frică de Dumnezeu.

„Nu te teme că niciodată nu te ascultă copiii – teme-te că te privesc tot timpul!”

Copiii vor învăţa ce este adevărat din felul în care ne văd purtându-ne, mai mult decât din ceea ce ne aud spu­nând. Dacă ne văd că în afara casei sau la biserică ne pur­tăm într-un fel, iar acasă în alt fel, vor crede că felul în care ne purtăm acasă este adevărat şi real, învăţând astfel cum să se prefacă în public. 

Minori în pușcărie ‒ în copilăria lor nu au avut parte de iubire

Când un adolescent părăseşte casa ori intră într-un anturaj rău, el caută, de fapt, ceea ce îi lipseşte în familie: dragostea, înţelegerea şi respectul. Mai mult, autoritatea celui mai mare.

„Sunt rău, nevrednic de a fi iubit!” – care părinte își dorește astfel de gânduri pentru copilul său?

Copiii noştri sunt uimitor de valoroşi şi însemnaţi pentru Dumnezeu, nu pentru că ar fi ei perfecţi, ci indiferent de ce spun sau ce fac. Dumnezeu îi iubeşte pur şi simplu. Deci­ziile pe care noi le luăm în viaţă ne pot apropia de Dum­nezeu şi bogăţia vieţii sau ne pot împinge tot mai depar­te de El, dar deciziile noastre nu vor schimba niciodată adânca iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu. Vrem ca şi copiii noştri să primească acest adevăr în inimile lor.

Pagini