Așezământul monahal de la Sihla și-a cinstit miercuri ocrotitoarea: pe Sfânta Cuvioasă Teodora. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi. Totodată, pelerinii s-au putut închina la peștera sfintei, aflată în vecinătatea mănăstirii, dar și la un fragment din moaștele Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup de psalți format din Corurile „Chivotul” al Catedralei Mitropolitane din Iași și „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Episcopiei Hușilor.

Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre viața Sfintei Teodora, care a căutat acest loc binecuvântat, a viețuit și s-a nevoit aici:

Omul care îl urmează pe Dumnezeu nu caută nici sărăcia, nici boala, nici nu se mai teme de ele, ci caută liniștea sufletului și locul prielnic ca să petreacă fără de păcat. Aceste lucruri le-a înțeles Sfânta Teodora. Părinții Mănăstirii Sihla au o moștenire bogată, au o putere mare în acest loc care le stă alături în dorul și râvna lor de rugăciune care i-a adus la mănăstire, au și o chemare înaltă, să păstreze untdelemnul curat al credinței și flacăra aprinsă, precum Sfânta Teodora a aprins-o la înălțimea înaltă a rugăciunii. Să ne ajute Bunul Dumnezeu și să vă ajute pe dumneavoastră, celor ce împărtășiți adeseori împreună cu noi rugăciunea, nevoile și sărăcia noastră. Dumnezeu să ajute părinților și dumneavoastră să înălțăm cât mai mare această flacără a credinței, spre slava lui Dumnezeu.

După oficierea slujbei arhierești, părintele arhimandrit Pahomie Catană, starețul Mănăstirii Sihla, a ținut un cuvânt de mulțumire credincioșilor prezenți la hram, din ce în ce mai numeroși de la an la an:

Mulțumim celor care ne-au sprijinit în această lucrare, pentru că fără oameni și ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic. Cei care au fost aseară au putut participa la aceste momente de bucurie, a fost o Priveghere foarte frumoasă, mai lungă, ne-am dus în procesiune la peștera Sfintei. Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă bucure, să vă dea binecuvântări peste binecuvântări, să fiți într-o stare de liniște. Văd că de la an la an, aici vin tot mai mulți pelerini. Înseamnă că Sfânta Teodora simte nevoia să vină într-o bună zi acasă, sfintele ei moaște să ajungă acasă.

Totodată, starețul i-a oferit ierarhului o cruce de binecuvântare, ca amintire pentru ziua de astăzi. 

Sfânta Cuvioasă Teodora – floarea munților Sihlei

Această mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamţ. Sufletul Teodorei, fiind cuprins de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, a îmbrăţişat viaţa călugărească. Fericita Teodora a intrat în cinul monahal la Schitul Vărzăreşti – Vrancea.

După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului și dând foc Schitului Vărzăreşti, sfânta s-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia. Trecând la cele veșnice stareța ei, fericita Teodora - în urma unei descoperiri dumnezeieşti - a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului.

Ajungând în munții Sihlei, un sihastru milostiv i-a oferit Sfintei Teodora chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele. Cuvioasa s-a nevoit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. După cum afirmă arhimandritul Ioanichie Bălan în „Patericul românesc”, în această chilie pustnicească „s-a nevoit aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi biruind prin răbdare, rugăciune şi smerenie toate cursele vrăjmaşului”.

În al treilea deceniu al secolului al 18-lea, fericita Teodora, simțindu-și sfârșitul vieții, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a trecut la Domnul. După anul 1830, trupul sfintei a fost găsit în peștera ei, iar familia domnitorului Mihail Sturdza a aşezat sfintele moaște în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea racla în schimbul unor veşminte bisericești, înstrăinând astfel sfintele moaște. Astăzi, relicve sunt păstrate în catacombele de la Pecerska.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea ei, fiind oficial rânduită în ceata sfinţilor.