Pe 17 martie vom fi ajuns la poarta ce ne deschide calea către înnoirea noastră duhovnicească. Postul va fi un timp de reflecție și un timp dedicat meditării la evenimentele legate de istoria mântuirii. Postul și rugăciunea la un nivel mai accentuat vor deveni norma și vom fi chemați spre o mai mare milostivire față de aproapele nostru. Toate aceste eforturi sunt importante, de fapt sunt critice pentru călătoria noastră spre Ierusalimul ceresc și descoperirea evenimentelor din sfânta săptămână a patimilor.

Am încercat să mă gândesc, cu o judecată cât mai limpede, la acest Mare Post și am ajuns la concluzia că, da, efortul nostru este într-adevăr important dar discernământul este și mai important. De fapt, este chiar cunoașterea și puterea de a discerne ceea ce face diferența în eforturile noastre. Lucrul important cu acest post al Sfintelor Paști este de a descoperi acest adevăr. Acum am o problemă, cu toate acestea, cum să demonstrăm că cunoașterea insuflă eforturile noastre, adică, cum să arătăm că știm că credința noastră, biserica noastră și în special, Postul Mare, vor da sens eforturilor noastre în aceste zone.

Ei bine, problema mea și-a găsit soluția când mi-am amintit o scurtă poveste despre motorul unei grandioase nave maritime ce se stricase. Proprietarii acesteia au apelat la numeroși mecanici și experți care să o repare dar nici unul nu a reușit să-și dea seama unde era problema. Atunci au adus un bătrân care lucrase la astfel de nave de când era un copilandru. Ceilalți mecanici care încercaseră din răsputeri să repare nava, îi zâmbeau cu superioritate și râdeau între ei în timp ce bătrânul se îndrepta spre navă cărând trusa sa de scule, care pentru ei părea una învechită și improvizată.

Dar a trecut la treabă de-ndată. După ce a inspectat motorul, bătrânul și-a deschis trusa și a scos un ciocănel. Cu el a bătut de trei ori în motor și când a bătut în al treilea loc, acesta a pornit. Motorul era reparat iar bătrânul și-a pus cu grijă ciocănelul în trusă și a plecat.

Mai târziu, în acea săptămână, proprietarii au primit o factură de la bătrân în valoare de 5000 $. „Cum?! Abia dacă s-a atins de motor!” au spus ei, așa că i-au scris bătrânului cerându-i o „factură detaliată”. Ca răspuns, bătrânul le-a trimis o factură care detalia astfel: „bătaia cu ciocanul = 2 $, faptul că am știut unde să bat = 4998 $.”

Da, efortul este important, dar să știm când și unde să facem un efort în viața noastră, asta face diferența. Cunoașterea și discernământul insuflă eforturile noastre și asta se aplică cu atât mai mult în viața noastre de următori ai lui Hristos și în special în timpul râvnei din Postul Mare. Pe scurt asta înseamnă că purtarea noastră din timpul Postului Mare, rugăciunea, postul și filantropia, își au efectul cel mai puternic când sunt insuflate de conștientizarea scopului său de către noi, căci „Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât bogăţie cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur” (Cartea lui Tobit 12, 8). (De Pr. Joseph Allen)