„Și să nu vă potriviți acestui veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit“ (Romani 12, 2).

Cercetând istoria omenirii, oricine înțelege că atunci când omul a stat în legătură permanentă cu Dumnezeu prin viață curată și dreaptă închinare, lumea a fost fericită, oamenii n-au folosit cele materiale întru destrăbălări, iar în necazuri nu au deznădăjduit. O constatare absolută este și aceea că marile imperii s-au destrămat din cauza destrăbălării și imoralității, a nedreptelor legi, și mai puțin din cauza slăbirii economice.

În timpul domniei regelui Ahab, din cauza îndepărtării oamenilor de Dumnezeu, ei închinându-se nu Lui, ci idolilor, asupra poporului israelit s-au abătut foarte multe necazuri, îndeosebi o mare secetă. La învinuirea adusă de rege proorocului Ilie că el este cel care aduce nenorociri peste Israel, el a răspuns: „Nu eu sunt cel care aduc nenorociri peste Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali“ (sunteți închinători la idoli- n.n.; III Regi 18, 18).

A părăsi poruncile Domnului care sunt viață și fericire mântuitoare (Psalmul 118) înseamnă a ne despărți de Dumnezeu, înseamnă rătăcire pe căile păcatului care duc sigur la pierderea mântuirii, iar idolatria este nu numai închinarea la făpturi, ci lăsarea omului în stăpânirea păcatelor ca desfrânarea și lăcomia (Galateni 5, 5).

Idolatria care stăpânește astăzi din plin lumea nu mai dă posibilitatea ca omul să se ridice sufletește deasupra materiei și, călăuzit de moralitate, s-o stăpânească spre slujirea sa sau în slujirea semenului aflat în nevoi și lipsuri materiale. Materia nu trebuie distrusă, alterată, îmbolnăvită, ci păstrată în integritatea ei, așa cum ne-a fost dată „în rânduială“ (Facere 2, 3) și folosită conform legilor lăsate de Dumnezeu.

Puterea lui Dumnezeu și chemarea Lui adresată lumii noastre la lepădarea de idolatrie și păzirea poruncilor se vădesc astăzi, ca și în timpul Sfântului Prooroc Ilie, prin toate nenorocirile și calamitățile la care asistăm neputincioși sau prin diferitele minuni ca, de exemplu, devotamentul tineretului nostru față de credința stămoșească prin participarea la sfintele slujbe, împărtășirea cu Sfintele Taine, după o pregătire corespunzătoare, prin post și mărturisirea păcatelor în Sfânta Taină a Spovedaniei. Minunea constă în aceea că, deși acest tineret a fost născut, crescut și educat în perioada ateist-comunistă, el, ca și cei mai în vârstă, și-a păstrat credința și o manifestă prin fapte de milostenie îndreptate către cei săraci, către sfintele biserici și mănăstiri. Tineretul nostru, ca și marea majoritate a celor mai în vârstă, nu se lasă stăpânit de ispitirea întinsă cu nerușinare de o parte a mass-media sau de „evanghelizatorii“ care răspândesc imoralitatea, înșelăciunea, învrăjbirea și tot ce atinge demnitatea omului - chip și asemănare a lui Dumnezeu.

Marea noastră durere constă în aceea că toate aceste blestemății sunt îngăduite și înlesnite în timpul guvernării unui partid majoritar care se numește creștin-democrat.

Dar așa cum în timpul Sfântului Prooroc Ilie nu dispăruseră toți oamenii temători de Dumnezeu, care nu s-au plecat înaintea lui Baal (III Regi 19, 18), la fel și astăzi sunt oameni care-și trăiesc cu demnitate viața în frică de Dumnezeu și dragoste creștinească față de semenii lor, păzind poruncile lui Dumnezeu.