Drept aceea, să ne curăţim, o, fraţilor. Să vărsăm sângele nostru prin strădanie. Nici un lucru să nu ne despartă de porunca lui Dumnezeu: nici osteneala, nici durerea, nici mâncarea, nici băutura, nici odihna, nici desfătarea. De va fi trebuinţă să murim în toate zilele, să suferim bucurându-ne, să vieţuim afară de grijile lumii, şi de nimic nu ne vom teme, afară de Dumnezeu: nici de om, nici de fiare, nici de foc, nici de mare, nici de altceva ce pare în ochii noştri înfricoşat. Pentru că omul fiind zidit după chipul lui Dumnezeu, este stăpânul tuturor. Deci, avem datoria să ne întoarcem iarăşi la locul de unde am ieşit şi să ne facem una cu îngerii. Pentru voi am nădejdea aceasta, iar nu pentru mine. Ştiind lenea vieţii mele şi nevrednicia stării şi patimile sufletului meu, nu mai grăiesc, doar sfătuiesc, vă trezesc şi vă îndemn, urmez vouă şi vă ajut şi pe cât îmi este cu putinţă, vă povestesc bucuria şi câştigul bunătăţilor viitoare ce vă aşteaptă.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 16)