Şi anul acesta, cu prilejul sărbătoririi celui de-al doilea hram, Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ a adunat peste 1000 de credincioşi, care au continuat bucuria prilejuită de marele praznic al Învierii, şi au venit să se roage şi să mulţumească pentru binefacerile primite Maicii Domnului, Izvor de tămăduire pentru toţi credincioşii. Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte, alături de arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ, şi stareţii mănăstirilor Neamţ, Secu, Bisericani şi Tarcău, pr. Valentin Tofan, protopop al Protoieriei Piatra-Neamţ, şi pr. Dan Ovidiu Cojan, director al Seminarului Teologic Ortodox Liceal „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Piatra-Neamţ. Cu prilejul marii sărbători, Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, ce datează din anul 1401, a fost scoasă din incinta lăcaşului de cult  şi a fost aşezată în curtea mănăstirii, spre închinare, pe toată durata slujbei. La liturghia arhierească, la care au participat şi oficialităţi locale şi judeţene, răspunsurile la strană au fost date de o parte dintre membrii Corului „Byzantion” din Iaşi.

Îmbrăcarea omului în Dumnezeu

În cuvântul de învăţătură rostit credincioşilor prezenţi după citirea Sfintei Evanghelii, IPS Teofan a vorbit în prima parte despre sărbătoarea Izvorului Tămădurii, arătând că ea  datează din secolul al V-lea, şi că aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, unde, conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare un izvor cu apă vindecătoare. În continuare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a făcut referire la scopul suprem al omului, care, conştientizat sau nu, este „îmbrăcarea în Dumnezeu”: „Ne aflăm astăzi la biserică pentru că dorim să se împlinească şi în viaţa noastră cuvântul Sfântului Apostol Pavel, rostit şi cântat în mod special în această perioadă, anume «Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat». Aspiraţiile cela mai adânci ale omului, deseori neconştientizate, sunt acelea de a fi cu Dumnezeu, de a fi împodobit cu puterea Duhului Sfânt şi de a fi îmbrăcat cu haina iubirii dumnezeieşti. Sfântul şi dreptul Iov spunea în acest sens că «ochii mei Doamne, nu ai altora, te vor vedea pe tine într-o zi, şi toate măruntaiele mele tânjesc cu dor după această întâlnire cu Tine», iar Împăratul David continuă în acelaşi duh, afirmând că «precum cerbul doreşte izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule». Această îmbrăcare a omului cu Duhul Sfânt şi această îmbrăţişare a omului de iubirea lui Dumnezeu Tatăl, nu sunt însă cu putinţă fără să ne lăsăm pătrunşi de taina morţii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin moartea Mântuitorului Hristos, păcatele noastre au fost luate asupra Sa şi au fost ţintuite pe Cruce, iar prin Înviere, Domnul Hristos a biruit moartea şi întunericul, pregătindu-ne nouă haină binecuvântată cu care să ne îmbrăcăm în parte în această lume, şi pe deplin în Împărăţia cea neînserată a Preasfintei Treimi.”

La finalul Liturghiei, arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa, a mulţumit tuturor celor prezenţi, subliniind că „în Săptămâna Lumina, sărbătorim pe Maica Luminii, lucru firesc, întrucât Maica Domnului s-a făcut izvorul tuturor darurilor”.

A urmat apoi slujba Aghezmei mici oficiată de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în curtea mănăstirii, la finalul căreia credincioşii prezenţi au primit binecuvântarea divină prin stropirea cu apă sfinţită. În continuare, în glasul clopotelor şi al toacei, a avut loc procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana în jurul Bisericii cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii”, de-a lungul drumului cântându-se „Hristos a înviat!”. Sărbătoarea mănăstirii nemţene s-a încheiat cu o rugăciune pentru ploaie rostită de IPS Teofan, după care toţi cei prezenţi au fost invitaţi la o agapă.

Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din timpul voievodului Petru Muşat, când s-a ridicat o bisericuţă de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Această biserică era construită după canoanele vremii, având altar, naos, pronaos precum şi o gropniţă; lungimea totală a construcţiei era de circa 30 m.  Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu câteva sate şi moşii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana Neacşa, iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.

Hram şi la Mănăstirea Horăicioara

Credincioşii din judeţul Neamţ au participat ieri şi la hramul Mănăstirii Horăicioara, unde conform tradiţiei, a avut loc o frumoasă procesiune, organizată cu ocazia sărbătorii Izvorului Tămăduirii. Pornind de la Mănăstirea Horaiţa, credincioşii prezenţi la hram, au parcurs o distanţă de un kilometru, prin pădure, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, spre Mănăstirea Horăicioara, lângă care se află un izvor. Datorită minunilor pe care le-a făcut apa acestui izvor, descoperit acum un secol, în urma rugăciunilor monahilor către Maica Domnului de a le oferi o sursă de apă mai aproape de schit (pe atunci), el a devenit cunoscut ca „izvor al tămăduirii“, iar mănăstirea a primit acest hram.

Izvorul binefăcător de la Horăicioara se află la aproximativ 50 de metri de biserica mănăstirii şi izvorăşte de sub Muntele Feriga.