Pelerini din zona județului Neamț dar și din întreaga regiune a Moldovei au participat timp de trei zile la sărbătorile Mănăstirii Văratec. În cea de-a treia zi a celebrărilor religioase, 17 august 2019, Biserica noastră a rânduit să fie cinstit Sfântul Gheorghe Pelerinul, ale cărui sfinte relicve se află la Mănăstirea Văratec. Sfintele moaște au fost așezate spre închinare credincioșilor veniți să participe și să se roage la sfintele slujbe, acestea aflându-se lângă racla Sfântului Cuvios Iosif, ctitorul și duhovnicul așezământului monahal nemțean. Sfânta Liturghie întru pomenirea Sfântului Gheorghe a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul monahiilor „Sfântul Cuvios Iosif”.

„Sfântul Gheorghe Pelerinul părăsește totul, se suie pe Cruce și nu mai coboară de pe ea”

După citirea pericopei evanghelice, IPS Mitropolit Teofan a afirmat că sfântul prăznuit astăzi, Gheorghe Pelerinul, a fost un reper pentru echilibrul societății românești din acele timpuri: „Sfântul Gheorghe Pelerinul a apărut într-un context în care trebuia menținut echilibrul în adâncimea societății românești. Într-o lume care era cuprinsă tot mai mult de comoditate, de confort, de consumerism, apare Sfântul Gheorghe Pelerinul, chip de ascet, om sobru, categoric și vertical. Într-o lume cu tot mai multe compromisuri, apare Sfântul Gheorghe Pelerinul care duce lucrurile și le spune pe nume până la capăt, împlinind exigențele Evangheliei până la ultimele ei consecințe. Într-o lume care încerca să se acomodeze tot mai mult pretențiilor unora sau altora, pentru a nu supăra pe nimeni, pentru a da dreptate tuturor, pentru a nu vedea o anumită și o clară direcție în viață, apare Sfântul Gheorghe Pelerinul, voce profetică, având cuvânt neîndurător pentru cei care nu se găseau pe linia cea adevărată, și gând întăritor, încurajator și blând pentru cei care se așezau pe cale. Într-o lume bisericească în care se tot încerca acomodarea cu duhul lumii, apare în interiorul ei Sfântul Gheorghe Pelerinul, care părăsește totul, se suie pe Cruce și nu mai coboară de pe ea până la sfârșitul vieții. Toate au fost împlinite prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ca să se mai echilibreze lucrurile în viața societății și a Bisericii”.

La final, după ce credincioșii s-au împărtășit cu Sfintele Taine, au primit binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, și s-au închinat la moaștele Sfinților Iosif de la Văratec și Gheorghe Pelerinul.

Dreptcredinciosul Gheorghe – pelerin în ceata Sfinților lui Dumnezeu

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Încă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului. Când era cu vitele, Sfântul Gheorghe se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. După ce a ajuns și s-a închinat la Locurile Sfinte, mergând la peștera Sfântului Xenofont, fericitul Gheorghe s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată. Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post. După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul descoperit. Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii „Sfântul Ioan Domnesc”, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. iua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de sărbătoarea Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la Mănăstirea Văratec. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, cu zi de pomenire la 17 august. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc în data de 25 martie 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași, atunci când membrii Sfântului Sinod au dat citire Tomosului sinodal de canonizare pentru Sfântul Iosif cel Milostiv și Sfântul Gheorghe Pelerinul.