Întrucât ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Alexie (17 martie) cade în a treia zi din prima săptămână a Postului Mare, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a rânduit ca hramul aşezământului monastic din Poiana lui Dumnezeu să fie serbat duminică, 14 martie. În seara zilei de sâmbătă, 13 martie, de la ora 17:00, se va săvârşi slujba Privegherii, iar duminică dimineaţă, de la ora 8:00, Ceasurile vor fi urmate de slujba Acatistului şi de Sfânta Liturghie, după cum a menţionat protosinghelul Alexie Lazăr, stareţul Schitului "Sfântul Alexie".

Istoricul schitului din Poiana lui Dumnezeu

Schitul cu hramurile "Sfântul Alexie" şi "Sfinţii Martiri Brâncoveni” se află în satul Draguşani, comuna Parava, judeţul Bacău, la aproximativ zece kilometri de localitatea Răcăciuni, situată pe drumul european E 85. Venind de la Bacău, în localitatea Răcăciuni, se face dreapta spre Parava, traseul fiind ghidat de numeroase indicatoare către aşezarea monahală. Prin înfiinţarea acestui schit în primăvara anului 2016, s-a reluat o tradiţie veche de câteva sute de ani pe aceste meleaguri, unde a existat cândva o mănăstire. Mergând prin satul Draguşani şi ajungând în locul numit „la Cristea”, se ajunge în nişte păduri seculare cu arbori de stejar. Drumul spre fosta mănăstire era pe malul pârâului din sat. Mănăstirea de călugări greci a funcţionat între anii 1750 şi 1863. Biserica închinată Sfântului Nicolae, construită între 1750-1751, era de dimensiuni mici, având pardoseala din piatră. Această pardoseală se află şi astăzi în actualul cimitir al schitului. Sfântul locaş era împrejmuit cu chilii. În malul din apropiere se găseau beciuri unde se depozitau cele de trebuinţă ale mănăstirii. Această aşezare monahală a avut o mare influenţă asupra localnicilor din împrejurimi. În prezent, la intrarea în cimitir se mai păstrează clopotniţa. După izgonirea călugărilor greci, în decembrie 1863, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, au rămas enoriaşii ce îi ajutau pe preoţi la slujbe şi la unele treburi. Aceştia au fost împroprietăriţi pe acest teren rămas, întemeind familii. Astfel s-a format un mic sat cu demunirea „Schit”. Preotul Ene a rămas preot la biserica mănăstirii, oficiind sfintele slujbe timp de 36 de ani. Apoi a venit preotul Vasile Miron, împreună cu diaconul Mihalea, cântăreţ, care au fost împroprietăriţi lângă biserică. O bătrână care i-a ajutat, a primit moştenirea după moartea preotului. Oamenii din satul Schit, văzând că biserica se dărâmă, au hotărât de comun acord, la îndemnul lui Costache Mareş, să construiască un nou locaş de închinăciune. S-au implicat atât călugării, cât şi localnicii. În jur s-au construit noi case şi gospodării. Un sprijin a venit şi din partea unor constructori italieni, materia primă fiind piatra de râu şi cărămida. Lucrările au început în anul 1876, după cum reiese din catalogul de la Arhivele Statului - Bacău. Aici se menţionează că s-au eliberat lemnele necesare construcţiei finalizate în anul 1884. Hramul celui de-al doilea locaş a fost tot Sfântul Nicolae.

Înfiinţarea Schitului „Sfântul Cuvios Alexie”

La data de 1 martie 2016, în cadrul unei permanențe a Centrului eparhial Roman, s-a hotărât înfiinţarea Schitului „Sfântul Cuvios Alexie”. Pe 2 iunie 2016, s-a pus piatra de temelie a bisericii aşezământului monastic de către vrednicul de pomenire arhimandrit Serafim Huzdup, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. Această împlinire a fost posibilă datorită surorii Maria Manea care a donat terenul pe care se află astăzi aşezământul monastic. Pe 17 martie 2017, protosinghelul Alexie Lazăr a fost învestit prin decizie chiriarhală ca egumen al Schitului „Sfântul Alexie”, pentru a coordona activitatea spiritual-gospodărească a schitului și pentru a răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor din zonă care vor simți nevoia de înduhovnicire. Biserica cu hramurile „Sfântul Cuvios Alexie” şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni” a fost sfinţită pe data de 23 septembrie 2017 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a peste o mie de pelerini. Printre ctitorii bisericii se numără: Mănăstirea Nechit, diaconul Mihail Octavian Ionescu din Bucureşti, familia Umbrărescu, familia Becali, Fundaţia „Sfântul Spiridon”, familia Mihălceanu şi familia Bârgu. În fiecare zi, se săvârşesc cele şapte Laude bisericeşti, iar în duminicile şi sărbătorile cu cruce roşie, dar şi în zilele de miercuri şi vineri se oficiază Sfânta Liturghie. În timpul Postului Mare, miercurea şi vinerea se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. În perioada posturilor de peste an, în fiecare vineri seara, se slujeşte Taina Sfântului Maslu. În prima vineri a fiecărei luni se oficiază de asemenea, Taina Sfântului Maslu. Schitul adăposteşte racla cu un fragment din moaştele Sfântului Cuvios Alexie, un papuc al Sfântului Gherasim din Kefalonia şi o raclă cu părticele din moaştele a 33 de sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. În prezent (martie 2021), se află în construcţie o casă pentru obştea monahală şi pentru pelerinii care doresc să participe la sfintele slujbe. Momentan, schitul poate oferi zece locuri de cazare în cele cinci căsuţe din lemn, amenajate în incinta aşezării monahale, la iniţiativa protosinghelului Alexie Lazăr.