Întrebat-a un frate pe oarecare din stareţi: „Cum de nu sunt lăsat a fi slobod cu bătrânii despre gândurile mele? Şi a răs­puns bătrânul: Pentru nimic nu se bucură vrăjmaşul aşa de mult precum pentru cei ce nu-şi arată gândurile lor”.

Zis-a Avva Antonie: „Am văzut călugări căzând după multe osteneli, şi ve­nind întru ieşirea din minţi pentru nădejdea cea spre lucrul lor, şi pentru a amăgi pe cel ce a zis: Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va vesti ţie; pe cei bătrâni ai tăi, şi-ţi vor spune ţie” (Deuteronom 32: 7).

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 101)